Președintele României, Klaus Iohannis: Doamnelor și domnilor,

Mă bucur că avem astăzi oportunitatea unui dialog deschis despre viitorul Europei. Este momentul potrivit pentru o astfel de dezbatere, în contextul în care Conferința privind viitorul Europei dobândește progresiv contur atât la nivel european, cât și în fiecare dintre statele membre ale Uniunii noastre.

Vă mulțumesc pentru că ați dat curs acestei invitații! Prezența dumneavoastră la această masă rotundă este importantă, luând în considerare experiența, activitatea și implicarea pe care o aveți în comunicarea „despre Europa” și proiectul european.

Marea noastră familie europeană înseamnă, în primul rând, cetățenii europeni, oameni cu dorințe, cu nevoi, cu speranțe pentru viitorul lor și al copiilor lor.

Tocmai de aceea este atât de important ca cetățenii statelor noastre să își exprime opiniile despre modul în care își doresc să evolueze proiectul european, pentru ca apoi noi, liderii Uniunii, să găsim soluții pentru a face ca aceste așteptări să devină realitate.

Suntem cu toții sub impactul unei crize care ne-a forțat să ne reanalizăm prioritățile, să ne acomodăm și cu alte provocări decât cele cu care eram obișnuiți. Cu siguranță, această nouă realitate își pune amprenta asupra întregului exercițiu de dezbatere privind viitorul Europei.

Cu toate acestea, procesul trebuie să rămână fidel ideii fondatoare a Europei. Angajarea în dialog a cetățenilor trebuie să conducă, în baza propunerilor acestora, la identificarea măsurilor și a instrumentelor prin care liderii Uniunii Europene să acționeze în folosul cetățenilor noștri.

Doamnelor și domnilor,

O Uniune a viitorului este, în viziunea României, un proiect indisolubil legat de ideea de unitate și solidaritate europeană în beneficiul tuturor, un proiect în care trebuie să ne preocupe bunăstarea tuturor statelor membre și a cetățenilor europeni deopotrivă.

Valoarea incontestabilă a acestor principii ne-a fost reconfirmată de criza recentă. În lipsa unei acțiuni solidare, a coordonării și a unui angajament real comun de formulare de soluții, cu siguranță, experiența acestei crize ar fi fost total diferită pentru toți.

Dacă astăzi cetățenii europeni au acces la vaccin, dacă economiile europene se pregătesc de relansare, aceste lucruri sunt posibile, în special, datorită capacității noastre comune și a Uniunii în ansamblul său de a se mobiliza și de a răspunde eficient unei crize fără precedent în istoria proiectului european.

Să nu uităm că această criză are nu doar o dimensiune legată de sănătate, ci și una majoră socio-economică. La peste un an de la începutul pandemiei, datorită acțiunii comune și solidare europene, datorită angajamentului politic pe care ni l-am asumat prin Planul european de relansare economică, putem fi mai optimiști cu privire la anii următori.

Din acest punct de vedere, cele 10 angajamente evidențiate în Declarația de la Sibiu, pe care am adoptat-o la 9 mai 2019, rămân fundamentale pentru reflecția privind viitorul european, întrucât Uniunea înseamnă unitate, solidaritate, coeziune și o abordare pragmatică, orientată spre acțiune și rezultate concrete.

Este nevoie de o consolidare a proiectului european, nu de o reinventare a Europei.

Avem elemente esențiale ale modului european de acțiune, care dau valoarea adăugată Uniunii noastre.

Mă refer, în primul rând, la principiile fundamentale pe care Uniunea Europeană este fondată și care sunt înscrise în Tratate. Foarte important, avem la nivel european și o cultură a cooperării, a construcției consensului și a concilierii dezvoltate în timp, precum și o capacitate a Uniunii Europene de adaptare post-criză. Toate încercările prin care a trecut Uniunea au generat lecții învățate, care, individual sau prin efect cumulativ, au condus la soluții mult mai bune, care au determinat perfecționarea politicilor și a instrumentelor europene.

Doamnelor și domnilor,

Trebuie să purtăm o discuție deschisă despre cum să obținem „mai multă Europă”, valorificând potențialul Tratatelor Uniunii.

În mijlocul crizei, a devenit evidentă nevoia de a crește reziliența Uniunii Europene, astfel încât aceasta să își sporească capacitatea nu numai de a face față cu succes situațiilor de urgență, ci și de a se adapta, astfel încât să se pregătească pentru oportunitățile și provocările viitorului.

Există deja o bază de la care pornim, generată de Agenda Strategică a Uniunii Europene pentru perioada 2019-2024. Plecând de la acest punct, trebuie să abordăm în perioada următoare acele dimensiuni care vor contribui la consolidarea rezilienței interne și externe a Uniunii. Reziliența strategică a Uniunii Europene trebuie să fie un proces intern de transformare și construcție.

Evitarea blocajelor a fost o lecție-cheie și ar trebui să instituim proceduri standard de diagnostic și corectare pentru a evita lipsa de echipament medical sau de bunuri de bază. Avem nevoie de instrumente și mecanisme consolidate de gestionare a crizelor.

Presiunea pusă de pandemie asupra sectorului sănătății a fost fără precedent. În România, dificultățile cu care se confruntă direct personalul medical au fost combinate cu problemele unui sistem care nu a avut investiții adecvate timp de câteva decenii.

Situații similare au fost și în alte state membre, ceea ce indică, în mod clar, atât necesitatea de a face investiții masive, cât și de a face reformă în beneficiul sănătății publice. Avem nevoie să construim o veritabilă Uniune a Sănătății, care să asigure că sistemele noastre de sănătate sunt pregătite pentru a răspunde la riscuri.

Numeroase instrumente create de-a lungul construcției europene ne permit astăzi o acțiune eficientă, care stimulează dezvoltarea noastră comună.

Împreună, aceste instrumente au generat, să spun așa, „oxigenul” de care cetățenii europeni au avut nevoie în timp de criză.

Pentru o Uniune și mai integrată, este nevoie și de consolidarea Zonei Euro, dar și a Spațiului Schengen. Noi vedem această consolidare din perspectiva implementării Tratatelor, adică inclusiv prin integrarea acelor state membre, cum este România, care și-au asumat pregătirea și acționează pentru a deveni membre ale Spațiului Schengen și ale Zonei Euro.

Pentru ca Uniunea Europeană să fie rezistentă, avem nevoie de o abordare centrată pe cetățean atunci când proiectăm politici și acțiuni. În acest sens, susțin puternic investițiile în educație. Accelerarea tranziției duble către digital și verde necesită eforturi coordonate pentru construcția rezilienței sociale.

Numai educația poate contribui la diminuarea riscului de auto-excludere a cetățenilor noștri dintr-o Uniune a viitorului.

În plan extern, reziliența Uniunii nu poate fi complet garantată în absența unei vecinătăți reziliente. Mă refer la Balcanii de Vest, dar și la Europa de Est și sudul Mediteranei. Uniunea ar trebui să își intensifice angajamentul față de vecinii săi prin sprijinirea reformelor și investiții mai mari. Trebuie să stabilim mai multe legături strategice cu partenerii noștri, care să confirme că oferta și angajamentul Uniunii sunt solide.

Doamnelor și domnilor,

În Uniune avem deja răspunsuri pentru multe dintre așteptările cetățenilor: democrație și stat de drept, o economie de piață, egalitate, diversitate.

Doar respectarea valorilor spațiului european ne poate proteja de derapaje, inclusiv de cele inspirate de abordări populiste sau eurosceptice.

În același timp, trebuie să fim conștienți că putem să facem și mai mult, că putem să facem și mai bine în cadrul proiectului european. O Uniune Europeană mai puternică, mai convergentă și mai solidară reprezintă cadrul democratic, economic și social în care România și cetățenii români se regăsesc pe deplin, într-o Europă mai bine pregătită să facă față transformărilor și provocărilor viitorului.

Vă mulțumesc!

Dan Cărbunaru, Calea Europeană: Mulțumesc şi eu, domnule Președinte! Cu permisiunea dumneavoastră o să îi introducem și pe invitații dumneavoastră și ai celor care ne urmăresc pentru această dezbatere: doamna comisar european pentru transporturi, Adina Vălean, domnul profesor Valentin Naumescu, doamna profesor Alina Bârgăoanu și domnul profesor Cristian Pîrvulescu, pe care o să-i și invit să-și prezinte intervențiile dumnealor, vă invit şi pe dumneavoastră, domnule Președinte. Pentru a începe dezbaterea noastră de astăzi, mă îndrept acum către dumneavoastră, doamna comisar Adina Vălean. Trebuie să spun pentru cei care poate au nevoie să își reamintească acest lucru, faptul că dumneavoastră aveți și o experiență importantă în Parlamentul European, fiind primul român președinte de comisie în Parlamentul European, dar și vicepreședinte al Parlamentului și președintă a două comisii, ENVI şi ITRE înainte de a deveni comisar european pentru transporturi. Ascultăm cuvântul dumneavoastră de deschidere.

Adina Vălean, Comisarul european pentru transporturi: Mulțumesc foarte mult, domnule Președinte, doamnelor şi domnilor! Sunt onorată să fac parte din dezbaterea de astăzi despre conferința privind viitorul Europei. S-a spus despre această conferință că, în sfârșit, pune cetățenii la masa deciziilor, cu drepturi depline și egale. În ce fel de Europă vrem să trăim? Aceasta este întrebarea centrală a conferinței privind viitorul Europei, iar găsirea unui răspuns suficient de complet și detaliat presupune un exercițiu colectiv, nu individual. Sub această întrebare discuțiile vor acoperi mai multe domenii identificate ca fiind de interes pe termen mediu și lung pentru cetățenii europeni, lupta împotriva schimbărilor climatice, o economie care funcționează pentru oameni, echitate socială, egalitate și solidaritate intergeneraționale, transformarea digitală a Europei, drepturile și valorile europene, inclusiv statul de drept, provocările migrației sau securitatea.

Uniunea Europeană este în multe privințe un exemplu pentru implicarea cetățenilor și a societății civile în procesul decizional. Consultările publice în care orice organizație și alianță reprezentând consumatorii, mediul privat sau organizațiile neguvernamentale sunt instrumente directe prin care europenii își pot face auzită vocea.

În general, propunerile legislative sunt generate de instituțiile europene și apoi dezbătute în public. Lucrurile pot sta și invers, cetățenii pot fi generatori ai ideilor și politicilor care ne vor defini viitorul. Un viitor mai bun pentru Europa înseamnă mai mult dialog între cetățeni și autorități, între state naționale și instituțiile europene, în interesul comun al tuturor. Suntem la aproape un an și jumătate de la declanșarea unei crize de sănătate și mobilitate fără precedent. Din poziția de comisar pentru transporturi, am văzut la prima mână cum poate arăta o Europă a granițelor închise și a fragmentării decizionale. De fapt, prima măsură pe care am luat-o în criză a fost crearea culoarelor verzi, un mecanism prin care camioanele cu marfă puteau circula liber în Europa, astfel încât lanțurile de aprovizionare să se păstreze intacte. A fost un exercițiu masiv de coordonare din partea Comisiei Europene, dar și de solidaritate între statele membre și, dincolo de transporturi, de la achiziția comună a vaccinurilor până la Fondul de Redresare Economică și Reziliență, solidaritatea europeană a oferit soluții. Cred că dezbaterea privind viitorul Europei cere o atenție și mai mare asupra ideii de solidaritate între toți cetățenii Uniunii. Pentru mulți dintre aceștia, solidaritatea înseamnă respectarea libertăților pe care Uniunea le oferă - dreptul de a lucra, de a trăi sau de a călători în interiorul Uniunii - sunt valori fundamentale pentru toți europenii și îmbrățișate de toți. În acest moment, conferința despre care vorbim astăzi, Conferința privind Viitorul Uniunii, a adunat aproape 5.500 de idei, peste 1.400 de evenimente, ceea ce îi dovedește utilitatea și necesitatea și doresc, cu acest prilej, să îi încurajez pe concetățenii noștri, pe români să participe la această dezbatere europeană și să se întrebe cu o parafrază celebră nu numai ce poate face Europa pentru ei, dar ce pot face și ei, cu ideile și implicarea lor, pentru casa noastră comună, care este Europa. Vă mulțumesc!

Dan Cărbunaru: Mulțumesc foarte mult pentru prima noastră intervenție, doamna comisar, și mai ales pentru îndemnul adresat românilor. Trebuie să spunem acest lucru, e un motiv de mândrie, avem cred că aproape 10 procente peste media europeană încredere în funcționarea Uniunii Europene, și ăsta e un lucru bun. Putem contribui și noi, prin conținut, la acest lucru. Solidaritatea e o valoare importantă și aș aminti din intervenția domnului Președinte, Klaus Iohannis, acea nevoie de a recunoaște și eforturile statelor, că vorbim de intrarea în Schengen sau aderarea la Zona Euro, pentru a avea cu adevărat o Europă plină de conținut. Mulțumesc încă o dată pentru prima noastră intervenție, doamna comisar, și mă îndrept acum către dumneavoastră, domnule profesor Valentin Naumescu, profesor universitar doctor la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca și președinte al Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană, un think tank consacrat promovării României europene. Domnule profesor, aveți cuvântul.

Valentin Naumescu, prof. univ. dr., Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeș Bolyai Cluj-Napoca: Vă mulțumesc! Domnule Președinte, distinși paneliști, doamnelor şi domnilor, sunt onorat să particip astăzi la lansarea, în România, a procesului de reflecție privind viitorul Europei, sub Înaltul Patronaj al Președintelui Republicii. Formatul acestei conferințe europene, care permite societății civile şi mediului academic să se exprime alături de mediul politic, guvernamental, diplomatic reprezintă o oportunitate pentru dezbateri substanțiale şi, sperăm, neformaliste.

Momentul ales de Uniunea Europeană pentru această reflecție intelectuală, civică şi politică este însă contradictoriu. Are oportunități semnificative şi are riscuri considerabile în același timp. Suntem încă în plină criză a pandemiei. Nu știm cum şi când se va termina. Nu știm cum va influența până la final starea de spirit a oamenilor şi care va fi condiția economiei la începutul perioadei post-pandemie. Suntem înaintea alegerilor parlamentare din Germania şi a prezidențialelor din Franța. În mai puțin de zece luni, cele două mari democrații fondatoare vor avea un nou cancelar şi, respectiv, un președinte aflat la început de mandat. Din aceste perspective, cel puțin, care vor influența inclusiv modul în care trebuie proiectate direcțiile prioritare ale reformei Uniunii Europene, ne-am fi putut gândi şi la o fereastră de oportunitate pentru lansarea marii conferințe, undeva în vara viitoare, în perioada cu cele mai puține procese semnificative la nivel european şi probabil după încheierea pandemiei.

Dacă însă discuția despre momentul declanșării conferinței este tardivă acum, acest eveniment fiind oricum amânat din primăvara lui 2020, să ne concentrăm pe oportunitățile, temele şi instrumentele pe care le avem la dispoziție pentru a face ceva util, chiar dacă suntem într-un context instabil şi volatil.

Pentru a avea succes, Conferința despre Viitorul Europei ar trebui, în opinia mea, să pornească de la a identifica limpede şi corect cea mai mare amenințare la adresa perspectivelor Uniunii Europene. Dintre toate amenințările existente, şi nu sunt deloc puține, cea mai periculoasă este ascensiunea curentului populist naționalist şi suveranist, care contestă însăși esența procesului de integrare europeană şi de transfer al competențelor de la nivelul statului național la nivelul instituțiilor supranaționale.

Într-un mediu informațional viciat de dezinformare, cu niveluri de cultură generală și educație științifică tot mai precare, cu atrofierea până la dispariție a cunoștințelor istorice despre tragediile trecute ale Europei provocate de naționalism și a informațiilor corecte despre rolul Uniunii în asigurarea păcii și dezvoltării pe continent, având în vedere și interesele destabilizatoare și anti-occidentale cunoscute ale Rusiei și Chinei, tot mai active și cu tot mai mulți agenți de influență în rețelele sociale, nu este de mirare că segmente în creștere de populație, la nivelul statelor membre ale UE, încep să pună la îndoială ideea europeană și beneficiile ei. Ca președinte al think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică European - ICDE - anunț propunerea noastră de a fi luată în considerare de către autorități elaborarea unui program susținut de consolidare a culturii democratice europene, în toate statele membre, deci și în România, care să nu mai plece de la ideea comodă și greșită că sentimentul pro-european este garantat și toată lumea știe ce este și cum funcționează Uniunea Europeană, ce beneficii uriașe ne aduce tuturor, de ce este bine să păstrăm valorile europene și democrațiile liberale și de ce trebuie să rămânem într-un parteneriat strategic strâns cu Statele Unite ale Americii. Ajuns în acest punct, pentru că timpul pe care îl avem la dispoziție este limitat, aș mai adăuga propunerea ca în cadrul reflecției privind viitorul Europei să fie reargumentată solid ideea Alianței transatlantice, în special pentru generațiile tinere, explicându-se că toate marile realizări economice și sociale ale Uniunii Europene care au transformat-o în cel mai prosper, cel mai dezvoltat și cel mai generos spațiu de viață din lume au fost posibile după 1945 datorită alianței cu Statele Unite și garanțiilor de securitate pe care America le-a oferit Europei prin intermediul NATO, în timp ce jumătatea estică a continentului, aflată până în 1989 sub dominația regimurilor comuniste și a Moscovei, a fost marcată de sărăcie, subdezvoltare și teroare. Plasarea Parteneriatului Strategic UE-Statele Unite și Uniunea Europeană-NATO ca pietre de temelie ale viitorului Europei sunt, așadar, mesaje esențiale care trebuie transmise pe scară largă în societățile europene, de la est la vest și de la nord la sud, pentru a nu lăsa loc campaniilor anti-occidentale promovate insidios de regimurile dictatoriale de la Răsărit, care încearcă să câștige influență printre cetățenii europeni și să dezbine unitatea strategică a Occidentului transatlantic. Doresc și eu succes lucrărilor Conferinței pentru viitorul Europei în România. Vă mulțumesc!

Dan Cărbunaru: Mulțumesc şi eu foarte mult, domnule profesor! Rețin aceste două propuneri de a consolida cultura democratică la nivel european, dar şi de a nu uita şi pentru tinerele generații să menționăm importanţa parteneriatului transatlantic. Chiar dacă istoria pare îndepărtată poate pentru noile generații, riscă uneori să se repete dacă nu o învățăm așa cum trebuie. Mulțumesc foarte mult, domnule profesor! Şi merg acum către dumneavoastră, doamna profesor Alina Bârgăoanu, decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, președinte al Consiliul de administrație al Institutului European din România și membru al Consiliul consultativ al Observatorului European pentru Media Digitale. Aţi avut şi o intervenție chiar în plenara inaugurală a Conferinței privind Viitorul Europei în urmă cu câteva zile. Aveți cuvântul.

Alina Bârgăoanu, prof. univ. dr., decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA): Stimate domnule Președinte, stimați colegi, sper că sunt oameni care ne urmăresc și care ne ascultă. În primul rând, permiteți-mi, domnule Președinte, să fac o remarcă în ceea ce privește componența panelului. Suntem invitați trei profesori universitari, reprezentanți ai mediului academic veniți din trei zone diferite: relații internaționale, științe politice, comunicare. Ştiu că este pledoarie pro domo, dar este un compliment pe care îl faceți mediului academic și eu sper ca acest compliment să fie remarcat, perceput ca atare și apreciat. Ce imagine mai vie, mai expresivă a proiectului "României Educată" putem găsi decât această componență și vă mulțumesc în nume personal!

În ceea ce privește Conferința pentru Viitorul Europei, așa cum s-a spus, aceasta reprezintă o invitație la dezbatere, la analiză şi la cunoaștere, adresată tuturor cetățenilor europeni, indiferent de geografie, de statusul socio-economic, de vârstă și, aţi precizat, domnule profesor Naumescu, că momentul este într-adevăr contradictoriu, este posibil ca discuția să cunoască diverse deturnări, - sper să nu fie cazul și țării noastre. În același timp, este un moment oportun pentru că apar întrebări severe la orizont, care nu pot fi evitate indiferent cât de nefavorabil ar fi contextul. Am în vedere întrebări care au fost menționate inclusiv de dumneavoastră, domnule Președinte - politica fiscală, consolidarea și guvernanța zonei euro, structurile de apărare, relația cu giganții digitali oriunde s-ar afla aceștia, revoluția tehnologică și în general perturbările create de tehnologie. Încă o dată, sunt întrebări al căror răspuns nu poate fi evitat din considerentul că momentul nu ar fi potrivit. Iarăși vă invoc în calitate de gazdă, în ultimele dumneavoastră intervenții, domnule Președinte, aţi făcut din reziliență unul dintre jaloanele acestor discursuri. Nu pot să fiu de acord, conceptul de reziliență, conceptul de comunicare strategică sunt subiecte asupra cărora mă aplec în mod sistematic.

Și cred și eu cu tărie, atât în calitate de profesor, de expert, dar și de cetățean, că principala contribuție a României la această dezbatere privind viitorul Europei este propria noastră reziliență. Așa cum m-am exprimat deja în spațiul public, consider că pilonul rezilienței îl reprezintă capacitatea de a crea cât mai multe puncte de intersecție între ceea ce înseamnă identitatea națională și identitatea europeană, cât mai multe puncte de intersecție între ceea ce înseamnă a fi bun european și bun român. Eu consider că miza momentului, în România, dar și în alte state membre, este de a evita capcana, oferta foarte generoasă, dacă îmi permiteți, de a contrapune cele două identități, de a le transforma în blocuri ireconciliabile. Eu cred că acesta este terenul fertil al dezinformării, split-uirea societăților europene în tabere ireconciliabile care văd lumea în mod cu totul diferit. Cred că aceasta este prioritatea politică, prioritatea civică, prioritatea intelectuală a momentului, anume atenuarea stridențelor de orice fel, conturarea unor opțiuni echilibrate la probleme reale și evitarea acestei capcane, evitarea cântecului de sirenă de a crea noi falii, una fiind aceasta între național și supranațional, în cazul nostru național european. Încă o dată, aceasta nu este o capcană în care este invitată să cadă societatea românească, este o capcană care a fost întinsă și este una dintre motivațiile Brexitului, printre multe alte motive. Aș încheia cu scurte considerente legate de comunicare, iarăși, în cuvântul dumneavoastră introductiv ați introdus acest concept care e evident că îmi este foarte, foarte drag. De multe ori, în discursurile publice s-a creat un fel de stereotip: comunicarea, comunicarea, ca și cum realitatea ar fi într-o parte, comunicarea ar fi în altă parte. Consider, în calitate de expert în comunicare, că în domeniul de care mă ocup comunicarea nu este nici un țap ispășitor, nu este nici o soluție miraculoasă. Schimbarea percepției cetățeanului nu poate avea loc în afara schimbărilor palpabile din viața reală, în absența rezultatelor concrete pe care, iarăși, le-ați invocat în discursul dumneavoastră. Este important ca aceste schimbări să aibă loc, este foarte important ca aceste schimbări să fie percepute ca atare de cetățenii europeni și este important ca Uniunea Europeană să fie percepută drept generatoare de prosperitate pentru statele europene și pentru cetățenii săi. În încheiere, aș spune că Uniunea Europeană, ca și democrația liberală își pot menține prestigiul dacă își conservă capacitatea de a genera bunăstare și dacă își conservă capacitatea de a crea sentimentul de apartenență la un proiect comun și la o comunitate de valori. Vă mulțumesc foarte mult!

Dan Cărbunaru: Mulțumesc foarte mult, doamna profesor! Rolul Conferinței privind Viitorul Europei ar putea foarte bine împlinit exact umplând de conținut şi de comunicare, dar şi de soluții spațiul pe care noi toți, în cele 27 de state membre, îl așteptăm concretizat cu prosperitate. Sigur, românii s-au bucurat în această parte a Europei de bunăstare şi prosperitate, vedem asta cumva şi procentual, dar comparăm situația noastră cu momentul dinaintea aderării - cred că avantajele se văd mult mai uşor față de alte state membre. Domnule profesor Cristian Pîrvulescu, sunteți decanul Facultății de Științe Politice în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice şi Administrative, sunteți renumit politolog şi analist al vieții politice, dar totodată şi cunoscător al modului în care funcționează democrația, atât în România, cât şi în UE, în sens larg. Vă rog, cuvântul dumneavoastră!

Cristian Pîrvulescu, conf. univ. dr., decan al Facultății de Științe Politice, SNSPA: Domnule Președinte, doamnă comisar, dragi colegi, doamnelor şi domnilor, sunt onorat să particip la deschiderea, lansarea în România a Conferinței pentru Viitorul Europei. Acum două decenii se lansa Convenția pentru Viitorul Europei, Convenția pentru Constituția Europeană, şi a fost o efervescență extraordinară. Deși nu eram încă membri ai Uniunii Europene, am participat şi noi, am participat şi eu alături de zeci de mii de români - a fost cea mai amplă dezbatere democratică organizată vreodată în lume. Şi totuși s-a terminat cu un eșec. Nu convenția, pe care Valéry Giscard D'Estaing o conducea, fostul Președinte francez, a fost un eșec, ci punerea în aplicare a acelor idei, pentru că politicieni ambițioși au profitat de curentele populiste care se manifestau încă de atunci şi în cadrul referendumurilor din Franța şi din Olanda au pus pentru prima dată ideea europeană în defensivă. Acela a fost momentul. Criza economică din 2008 nu a venit decât să continue această situație. A fost dificil ca apoi să se restabilească echilibrele, Tratatul de la Lisabona să relanseze procesul european. Între timp, am câștigat ceva, am câștigat maturitate. Diferența dintre Convenția de atunci şi Conferința de acum este legată de ambiții. Am învățat mult şi noi, ca români, şi Uniunea Europeană. Am învățat că democrația participativă, care a fost aplicată atunci, avea limitele ei, şi că trebuie să aplicăm acum o democrație deliberativă. Am învățat că acest model al democrației deliberative este eficient - ne-a arătat-o Președintele Macron, care va juca pe plan european un rol important pentru că va încheia sub președinție franceză această Conferință, când a desfășurat dezbaterile de după manifestările Vestelor Galbene. Acea dezbatere națională franceză a reușit să restabilească echilibrul unei societăți care era divizată, ceea ce avem nevoie și în România, ceea ce avem nevoie şi în Uniunea Europeană. Sigur că momentul este dificil, sigur că doamna von der Leyen ar fi dorit ca această Conferință se înceapă anul trecut, nu s-a putut, dar momentul este deja acesta și este un moment în care cetățenii organizați vor putea să se pronunțe asupra problemelor legate de viitorul Europei, nu pur și simplu haotic, ci într-o manieră organizată.

Doamna comisar dădea cifrele oficiale, sunt peste 5.000 de idei care au fost deja lansate în doar câteva luni de zile și cu siguranță vor fi zeci de mii de idei, care împreună vor putea să dea un sens acestei dezbateri, iar în final, anul viitor în martie, sunt convins că vom avea nu doar un text, nu doar o serie de idei, ci vom avea elementele unui nou început în noul context politic pe care domnul profesor Naumescu l-a anunțat mai devreme. Adică o nouă majoritate în Germania, spre pro-europeană și o nouă președinție în Franța, sper, de asemenea, pro-europeană. Cred că momentele dificile ale construcției europene sunt în trecut. Am învățat din această criză pandemică pe care foarte bine aţi descris-o și vom putea în continuare construi, dar nu putem construi decât cu ajutorul celor care sunt bazele acestei construcții, cetățenii, și ăsta este mesajul pe care Conferința pentru Viitorul Europei o transmite, cetățenii organizați vor putea să participe la această dezbatere și vor influența o nouă formulă democratică, pentru că știm cu toții, democrația reprezentativă este în criză, dar asta nu înseamnă că democrația pur şi simplu este în criză şi, de altfel, nu există alternativă într-un moment tehnologic ca acesta la democrație, chiar dacă liberalii din jurul nostru susțin acest lucru. Este o mare șansă pentru cetățenii României, este o mare șansă pentru cetățenii europeni să participe la această dezbatere și sunt absolut convins că pe baza ei vom putea consolida Uniunea Europeană, astfel încât să rămână în continuare un spațiu al bunăstării și al democrației. Urez succes în continuare Conferinței și sper ca dezbaterea din România să fie cât mai activă!

Dan Cărbunaru: Mulțumesc foarte mult, domnule profesor! Implicarea cetățenilor trebuie să fie reală și trebuie să aibă finalitate. Dacă ne uităm la ceea ce vor cetățenii români în cele mai recente sondaje Eurobarometru, vedem că peste 70% dintre români susțin că prioritățile Conferinței privind viitorul nostru european trebuie să fie, în primul rând, îmbunătățirea gestionării crizelor de către Uniunea Europeană și implicarea tinerilor. Acum, cu această provocare merg către dumneavoastră, doamna comisar Vălean, în egală măsură apoi și către domnul Președinte Klaus Iohannis, pentru că sunt deja lecții pe care am început să le învățăm în timpul pandemiei. Fie că vorbim de sistemele de sănătate, fie că vorbim de reziliență și redresare economică, sau provocările generate de schimbările climatice și digitalizare. Care este viziunea dumneavoastră, ca membru al Comisiei Europene?

Adina Vălean: Mulțumesc pentru întrebare! Dincolo de viziunea mea, ca membru al Comisiei Europene, în particular legat de transporturi, pentru că elementele de criză pentru transporturi se văd încă în ziua de astăzi și cuvântul reziliență este poate chiar prea puțin pentru ceea ce avem de construit în continuare în politica europeană referitor la transporturi. Dincolo de asta, cred că foarte important sau momentul șoc pentru toată lumea a fost reflexul de protecționism și naționalism pe care statele membre l-au avut la izbucnirea crizei. Și tot foarte important este reacția ulterioară de a reveni la ceea ce înseamnă cooperare și solidaritate, pentru că, după reflexul inițial, și-au dat seama că nu se poate cu granițe închise. În fața unei crize de asemenea amploare, granițele închise au reprezentat, la rândul lor, un loc pentru toată lumea. Și dacă, de-a lungul timpului am văzut diverse dezbateri în unele state membre care în fine, să spunem au o viziune mai protecționistă privind piața muncii, își doresc să apere, să spunem, interesele propriilor cetățeni, de data asta această dezbatere nu mai are obiect. S-a văzut; și majoritatea cetățenilor europeni au înțeles că numai împreună putem să luptăm cu o amenințare majoră. Un alt lucru foarte interesant este, și ați menționat și dumneavoastră, cetățenii își doresc mai mult Europă în ceea ce înseamnă politicile de sănătate, pentru că, din nou, ne-am găsit în situația în care să explicăm cetățenilor care ne întreabă de ce nu se poate un lucru; păi, nu se poate pentru că nu există un acquis comunitar, pentru că statele membre sunt cele care trebuie să acționeze în primul rând. Noi nu putem face decât să coordonăm eventual, dar decizia rămâne la nivelul statelor membre. Or, s-a văzut că, în ceea ce înseamnă domeniu medical, mai mult o decizie centralizată ajută mai mult. Ca să nu mai menționez o idee mai veche, care vine din domeniul cercetării pentru marile provocări în domeniul sănătății, în care punerea împreună a inteligenței, dar și a informației dată de baze de date comune, din care cercetătorii europeni să poată să tragă esență și să adauge plusvaloare. Toate acestea sunt acum din nou pe masa dezbaterii și cred că din cauza crizei vor avea mai multe șanse să se transforme cumva în politici europene. Ar fi multe de spus, dar aș vrea să mă opresc aici, să ascult şi opiniile celorlalți. Mulțumesc!

Dan Cărbunaru: Domnule Președinte, reprezentați România în Consiliul European. Consiliul European are de luat, la capătul unor dezbateri de multe ori destul de intense, decizii importante. Această criză probabil a fost o nouă dovadă în acest sens.

Președintele României: De obicei, după o criză, dacă se învață bine lecțiile din criză, există șansa reală de schimbări în bine. Aceste schimbări se produc foarte greu în condiții de normalitate, fiindcă lumea are tendința să creadă că așa cum este, este cel mai bine și iată că, din păcate, a trebuit să trecem prin această criză și ea nu s-a încheiat încă. De aceea, evident, majoritatea oamenilor sunt preocupați de această criză. Însă noi, la nivelul liderilor, suntem preocupați de această criză și de felul în care vom reacționa la viitoare crize. Dacă își imaginează cineva că asta este ultima criză prin care trecem, cred că se înșală. Ne uităm puțin în urmă și vedem că, în ultimii ani, Uniunea a trecut din criză în criză, din fiecare cred că am învățat ceva. Și dacă din această criză am învățat ceva - ceva ce am știut și înainte, dar poate am pierdut puțin din vedere - este nevoia de a lucra împreună.

Vă reamintesc că la începutul pandemiei reacția a fost proastă. Am închis granițele, era să omorâm Piața Unică, am avut, evident, pierderi economice semnificative și din cauza necorelărilor între diferitele state membre. Ne-am revenit, ne-am revenit destul de repede și primul exemplu care va rămâne, după părerea mea, un exemplu pentru cărțile de istorie, este felul cum am reușit să organizăm împreună vaccinarea și procurarea acestor vaccinuri. Fiindcă, dacă am fi lăsat lucrurile să se desfășoare pentru fiecare stat membru în parte, cu certitudine statele mai bogate și mai puternice și-ar fi rezolvat repede problema, iar statele mai mici ar fi rămas la urmă. Așa, iată, am reușit, prin implicarea exemplară a Comisiei, a Consiliului, să organizăm procurarea din timp a acestor vaccinuri necesare și să le oferim populațiilor noastre. Așa se explică de ce acum, în această vară, deja numărul de persoane infectate este foarte, foarte mic în comparație cu valurile pe care le-am avut.

Însă acestea nu sunt singurele concluzii. Vorbim despre unele lucruri legate, evident, de mobilitate, de Piața Unică, dar cred că este extrem de important să nu pierdem din vedere cetățenii pentru care se întâmplă toate aceste lucruri și, foarte important, tinerii! Tinerii au fost o categorie care, în această criză, au pierdut mult și cred că aici e nevoie de o corectură semnificativă. De ce au pierdut? Fiindcă s-a văzut, tinerii suferă cel mai puțin din cauza acestei boli și atunci majoritatea măsurilor s-au îndreptat către alte segmente ale societății. Însă tinerii au nevoie să fie băgați în seamă. Haideți să ne gândim doar la orele, dacă luăm european, milioanele de ore de lecții pierdute fiindcă învățământul on-line nu are nici pe departe aceeași valoare, nici măcar aceeași valență ca și învățământul față în față.

Iată, deci, că, dacă vrem să tragem învățămintele din această criză și din cele pe care le-am avut înainte, avem un material brut imens, pe care trebuie doar să îl integrăm și să venim cu cele mai bune soluții. De aceea, repet în ultima vreme foarte des nevoia unei reziliențe. Asta înseamnă că societatea este mai pregătită și mai reacționează mai bine la crize care nu pot fi descrise înainte. O criză poate se anunță prin simptome, dar nimeni nu știe cum va arăta concret și ce forme va lua criza. Și cred că este extrem, extrem de important, dacă construim reziliența societăților noastre, să nu o construim fără tineri, ci împreună și pentru tineri, fiindcă ei sunt cei care vor prelua societatea în destul de puțini ani.

Dan Cărbunaru: Mulțumesc, domnule Președinte! Nici nu ne putem imagina viitorul Europei fără tineri. Până la urmă, trebuise să fie incluși în acest mod de a merge mai departe, iar aici aș menționa că este foarte important modul în care v-ați raportat la criză. Pe de-o parte, modul în care cetățenii au receptat această criză, vaccinurile pe care le-au primit poate mult la timp și mult mai bine decât dacă s-ar fi făcut achiziții în statele membre. Dar, partea cealaltă, din Consiliul European, la care făceați referire este foarte interesantă, pentru că aceste semințe ale crizei pot fi soluțiile de mâine, pe care dumneavoastră și liderii din celelalte state membre va trebui să le luați în continuare, nu doar pentru a nu repeta efectele acestei crize, dar și pentru a împiedica apariția altora noi. Vă propun o altă provocare, domnule profesor Naumescu – rolul Uniunii Europene ca act global. Este o temă care, de ani de zile, circulă prin Europa, ne preocupă și pe noi în egală măsură. Autonomie, reziliență strategică, relația transatlantică cu SUA și NATO, Vecinătatea și extinderea Uniunii Europene, politică externă, apărarea europeană. Avem privilegiul că trăim într-o țară în egală măsură pro-europeană, dar și cu un profil atlantic puternic. Cum vedeți dumneavoastră acest moment al configurării viitorului Europei, cu gândul la acest rol pe care Uniunea Europeană l-ar putea juca în lume?

Valentin Naumescu: Vă mulțumesc pentru întrebare! Sigur, Uniunea Europeană are un document strategic adoptat încă din vara anului 2016, Strategia globală. S-au schimbat multe, s-au întâmplat multe în acești ultimi cinci ani. Criza prin care trecem, poate relația mai puțin bună care a fost în mandatul trecut al fostului președinte american, virajul unor state spre caracteristici de democrații liberale, toate acestea constituie, cred, elemente importante care necesită o regândire, o revizuire poate nu atât a valorilor, pentru că valorile pe care se așază politica externă a Uniunii Europene sunt clare și nenegociabile. E vorba însă de mecanisme și de instrumente. Eu întotdeauna spun asta în intervenții publice: Uniunea Europeană trebuie să se concentreze mai mult pe dezvoltarea și îmbunătățirea mecanismelor, a instrumentelor, pentru că nu este suficient să ai valori dacă nu ai instrumente cu care să le pui în aplicare. Or, pe plan extern, necesitatea de a avea instrumente este esențială. Una din particularitățile politicii externe și de securitate comună este principiul unanimității. Așa cum bine știți, față de celelalte versiune ale Consiliului Uniunii Europene, în politica externă deciziile se iau prin unanimitate, pentru că statele naționale nu au acceptat până acest moment, în forma pe care o știm a tratatelor, să își transfere spre instituțiile supranaționale în totalitate competențele de politică externă. Se vorbește insistent, se vorbește de câțiva ani de trecerea de la principiul unanimității la o majoritate calificată. Sigur, să existe o minoritate de blocaj, negreșit, dar să nu mai avem, totuși, situația ca un stat, pentru a nu da exemplu, un stat, două, să blocheze o întreagă atitudine, să zicem, absolut evidentă, necesară, a Uniunii Europene în raport cu anumită criză de pe plan internațional. Nu știu dacă se va reuși acest lucru. Este dificil, pentru că suntem într-un cerc vicios, trebuie unanimitate ca să renunți la unanimitate. Deci, domeniul acesta al politicii externe și de securitate este deocamdată așezat pe o temelie solidă a valorilor, și e bine că politica externă europeană este una normativă și trebuie să rămână așa. Este foarte bine că s-a relansat puternic, încurajator, în opinia mea, Alianța Transatlantică, suntem într-un nou capitol, renăscut, revigorat, al alianței cu Statele Unite ale Americii, ale regândirii conceptului strategic al NATO, în care statele europene bineînțeles că au un rol foarte important, sunt majoritatea statelor aliate, de fapt. Aici Uniunea Europeană continuă să joace un rol global deocamdată, din perspectiva instrumentelor, soft – economie, norme, valori, condiționalități europene. Așa cum știe, lipsește instrumentul de putere hard, cum se spune, și, pe termen scurt și mediu, nici nu văd foarte fezabilă apariția unei astfel de forțe militare, dar, împreună cu Statele Unite, și în cadrul Alianței Nord-Atlantice, cu care există un document de Parteneriat Strategic foarte clar, cred că Uniunea Europeană, și Statele Unite, și celelalte democrații liberale pot juca un rol decisiv pentru aplanarea unor conflicte, pentru impunerea unor valori universale, a drepturilor omului, a apărării demnității umane, pentru că despre asta, în esență, este vorba în valorile europene. Sunt valori care orice națiune și orice cetățean din lume ar fi bucuros să le aibă, ar fi un privilegiu pentru orice trăiește în afara Uniunii Europene să trăiască într-un cadru definit de astfel de valori. Rămâne să vedem în viitor dacă vom ști să perfecționăm mecanismele și instrumentele. Mulțumesc!

Dan Cărbunaru: Mulțumesc foarte mult, domnule profesor! M-aș întoarce acum către dumneavoastră, cu permisiunea dumneavoastră, domnule Președinte Klaus Iohannis, pentru că recent relansarea relației transatlantice a avut, simbolic și chiar concret, la Bruxelles, acolo unde ați reprezentat România la Summitul NATO. De ce este important pentru România să-și păstreze aceste repere duble, atât în zona relației cu Bruxelles, cât și în zona relațiile cu Statele Unite? Și de ce este important și pentru români, bineînțeles.

Președintele României: Vreau să mă refer, ca să nu am o intervenție prea lungă, la două aspecte. Relațiile pe care le dorește România și pe care le promovez eu, relații care vin să asigure securitatea noastră, a României și a românilor, dacă vorbim despre această zonă, și, pe urmă, ceva despre greutatea globală a Uniunii Europene. Politica externă este un atribut național, este, practic, cea mai importantă piatră din coroana suveranității, politica externă, și deocamdată nu sunt semne că statele din Uniunea Europeană ar dori să renunțe la o politică externă și de securitate națională. Și pentru România, și pentru mine, aceste chestiuni sunt de o importanță vitală și, din acest motiv, am cultivat și cultivăm în continuare relații care sunt benefice pentru România și ne asigură securitatea noastră națională, cum este Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, cum sunt mai multe parteneriate strategice pe care le avem cu diferite state cu care avem politici foarte apropiate și ne sprijinim reciproc.

În plan economic, dacă vorbim de securitate economică, evident, apartenența la Uniunea Europeană este clar ceea ce vine în sprijinul economiei românești, și nu doar a economiei la modul abstract, ci este o chestiune care se resimte în buzunarul fiecărui român. S-au făcut calcule foarte exacte care arată că, prin faptul că România a intrat în Uniunea Europeană, economia s-a dezvoltat mult mai repede, mult mai mult decât s-ar fi dezvoltat altfel, și acest lucru a adus fiecărui român mai mulți bani și o viață nu doar mai prosperă, ci și mai sigură.

Deci, după părerea mea, relația transatlantică este, cum m-am exprimat eu o dată și în Consiliu, este coloana vertebrală a civilizației, a culturii democratice în care trăim, bazată pe valori, bazată pe respect reciproc, bazată pe colaborare. Aceste lucruri nu pot fi înlocuite prin nimic și relația transatlantică, pentru noi, este vitală, pur și simplu, în adevăratul sens al cuvântului. Asta se referă și la noi, la România, dar asta este la fel de valabil și pentru Uniunea Europeană.

Și, în acest sens, am salutat expres noua abordare de revigorare a relației transatlantice, care are, evident, un aspect securitar, prin NATO, are un aspect profund economic, prin relația economică între Statele Unite și Uniunea Europeană. Sunt lucruri pentru care ne implicăm și pe care le promovăm.

Pe de altă parte, suntem în Uniunea Europeană fiindcă noi credem în acest proiect, este un proiect de succes. Eu aș spune că Uniunea Europeană este un proiect de mare succes și de multe ori uităm să vorbim despre aceste lucruri și lăsăm spațiul deschis populiștilor și euroscepticilor, care strigă foarte tare, dar nu realizează lucruri, nu vedem nicăieri un populist sau un eurosceptic care face să funcționeze mai bine o economie sau o relație economică. Însă, dacă ne uităm un pic în jur, vedem că Uniunea Europeană este un succes în domeniul economic, în domeniul colaborării, sper cât de curând și în domeniul gestionării crizelor. Piața Unică este un exemplu foarte bun în acest sens.

Dar, din păcate, dacă ne uităm la greutatea globală a Uniunii, trebuie să recunoaștem că vocea Uniunii Europene în plan global este una mică. Putem să ne uităm la crizele care sunt la pragul ușii noastre, Siria, de exemplu. Siria este în război de zece ani, dar Uniunea Europeană, în acea ecuație, nu a contat. Este dureros, dar trebuie să spunem aceste lucruri. Și așa mai departe, nordul Africii, cu toate crizele, ca să nu mai vorbim de crizele din zone mai îndepărtate. Noi în altă zonă, chiar economică, ne implicăm foarte mult cu ajutoare, de exemplu, pentru statele din Africa, fiindcă recunoaștem Vecinătatea și importanța Africii. Uniunea Europeană este cel mai mare donor, dar dacă stăm să vedem cine contează cel mai mult acolo, nu suntem noi. Și de aceea cred că aceasta este o zonă unde Uniunea Europeană trebuie să lucreze încă foarte mult.

Nu cred că trebuie să renunțăm foarte repede la politica externă națională, dar trebuie să devenim conștienți că dacă Uniunea Europeană vrea să aibă în plan global o greutate similară cu importanța economică și cu economia Uniunii, atunci trebuie să lucrăm mult mai mult împreună, să avem abordări comune și să avem ceea ce s-ar putea defini o politică externă și de securitate comună. Fără să eliminăm aspectul național, dar dacă nu ne corelăm mai bine și nu suntem mai hotărâți în situații complicate, atunci în continuare vom avea o Uniune puternică economic și destul de firavă când vine vorba de vocea globală, ceea ce pentru mine, ca Președinte, este total nesatisfăcător.

Așa cum îmi doresc ca România să conteze în plan global, să aibă o voce puternică, o economie solidă, să fim un furnizor de securitate în regiune, așa îmi doresc ca și Uniunea Europeană să aibă o voce puternică, să fie un actor puternic și respectat, care poate nu doar să se implice, ci poate să rezolve conflicte și poate să transmită valorile care stau la baza Uniunii noastre.

Dan Cărbunaru: Vă mulțumesc foarte mult, domnule Președinte! Domnule profesor Cristian Pîrvulescu, în sondajele de opinie nu vedem doar că cetățenii români acordă Uniunii Europene o foarte mare încredere, își îndreaptă speranțele către această Uniune din care facem parte, dar mai vedem ceva, că românii au un atașament pentru valorile europene – democrație, stat de drept, libertăți fundamentale. Cum vedeți radiografia acestui moment în România, dar și în context european? Și în ce măsură dinamica acestui moment poate împinge mai departe, prin intermediul Conferinței, la nivel următor democrația noastră europeană?

Cristian Pîrvulescu: Dacă Uniunea Europeană are un avantaj, acela este soft power, atât în politica internă, cât și în politica externă. Altfel spus, nu avem tancuri, nu avem armate, dar avem inteligență și avem o economie care ne ajută să susținem tot felul de politici deschise și asta ne-a ajutat să depășim momentele de criză. Europa, Uniunea Europeană s-a născut din criză, pe ruinele celui de-al Doilea Război Mondial, și a fost rezultatul unui șir de crize. Reziliența este înscrisă în istoria Uniunii Europene. Din crize am reușit să dezvoltăm democrația, pentru că ceea ce visau fondatorii acum 70 de ani și mai bine nu era democrația robustă și stabilă de astăzi. Visau prosperitate economică și își puneau o întrebare importantă: de ce a fost posibil al Doilea Război Mondial. Și răspunsul lor a fost simplu: pentru că statele s-au concurat și au luptat unele cu altele. Și atunci soluția este o democrație dincolo de stat, o democrație europeană. De aceea au construit comunități. Știm că a fost un drum lung de la Comunitatea Comună până la Uniunea Europeană, Maastricht și așa mai departe, dar acel drum a fost presărat și de o continuă dezvoltare democratică.

De la un moment încolo, după criza economică din 2008-2011, problema încrederii unei bune părți a societății europene în democrație a început să se pună. Și asta pentru că unii s-au simțit excluși, unii au simțit că nu mai beneficiază de succesul Uniunii Europene, iar populiștii evident că au profitat de toate aceste lucruri. Din acel moment, statul de drept a ajuns un subiect de discuție. Sunt state din Europa în care statul de drept pare să fie, în momentul de față, inclusiv în România a fost în urmă cu nu foarte multă vreme, sub asalt. Dar nu numai statul de drept, pentru că statul de drept nu funcționează dacă nu există o societate civilă robustă, care să-i asigure protecția. Statul de drept este o ficțiune dacă cetățenii nu îl apără, așa cum am văzut în România efectiv, dar nu numai în România. Vedem foarte bine că modelele iliberale presupun, în primul rând, atacuri împotriva societății civile, a organizațiilor neguvernamentale. În România există, într-adevăr, un sprijin pentru statul de drept și pentru democrație, dar nu este un sprijin definitiv, el este fluctuant.

Trebuie să vă mai spun ceva. Sondajele de opinie măsoară opinii, adică ceva care se schimbă. Percepțiile pot să fie corecte sau eronate. Oamenii pot să fie influențați de teoriile conspirației, cum vedem în ceea ce privește vaccinul și așa mai departe. Când însă vorbim despre o democrație robustă, vorbim de capacitatea de a comunica, de a dialoga și de a construi o soluție comună. Și cred că asta este marea oportunitate pe care Europa o reprezintă.

Am vorbit atât de mult astăzi despre reziliență și, ca profesor, simt nevoia să fac trimitere la cel care a pus conceptul de reziliență în centrul discuțiilor noastre. Este un rezilient, este un evreu francez, Boris Cyrulnik, medic și psiholog, care a elaborat acest concept spunând simplu: reziliența este capacitatea de a depăși o traumă psihică. Am trecut prin traume psihice, am reușit să le depășim, ca indivizi și ca societate. Și acest lucru este esențial într-o democrație. Reziliența este un element al democrației. În dictaturi nu veți vedea așa ceva și de asta ne concentrăm acum pe reconstrucția democrația europene, care să răspundă nevoilor acestei societăți.

Și vorbeați de tineri. Nu numai că nu pot lipsi din discuția noastră, dar tinerii sunt subiectul viitorului. Ei vor construi democrația viitoare și tinerii sunt cei care beneficiază cel mai bine de avantajele Europei și o înțeleg. Din punctul ăsta de vedere, momentul dificil pe care îl trecem la nivelul statului de drept va fi într-un fel sau în altul depășit. Va depinde în foarte mare măsură de societățile naționale, care sper că vor găsi antidot împotriva tendințelor iliberale care există acolo, dar și din partea Europei – și sper ca Comisia Europeană și instituțiile europene să fie ceva mai decise în apărarea democrației și a statului de drept decât au făcut-o în ultimii ani.

Dan Cărbunaru: Am văzut dezbateri intense la Bruxelles pe această temă, mesaje la adresa Comisiei. Domnule Președinte, vorbea domnul profesor Pîrvulescu mai devreme despre situații petrecute inclusiv în țări precum România și reacția societății pentru a proteja statul de drept. V-ați numărat printre cetățenii activi în acea perioadă. Este vaccinată astăzi România pe această nevoie de a proteja statul de drept?

Președintele României: Din păcate, nu există un vaccin. Există o singură soluție și ea se numește curajul civic. O societate în adormire va fi prăduită, pur și simplu, va cădea pradă unor populiști, unor falși suveraniști, dacă nu chiar unor abordări total false venite din zone din afară. Și de aceea este extrem de important și este unul din motivele pentru care promovez România Educată. Un tânăr educat, un cetățean educat nu poate fi prostit, pentru că de fapt despre asta vorbim. Toate acele fake news, toate acele teorii conspiraționiste încearcă să-i prostească pe oameni, adică să-i facă să creadă ceva ce nu este. Or un tânăr educat, un cetățean educat nu se va lăsa păcălit, ci va analiza. Va putea să deosebească informația de falsa informație, va putea să deosebească o teorie politică de o falsă teorie, și așa mai departe.

Și de aceea cred că vaccinarea unei societăți, așa cum ați formulat-o, ca atare, nu se poate realiza decât într-un singur fel, prin educație. Dacă oamenii sunt educați, nu doar că vor înțelege ce este statul de drept, îl vor apăra fiindcă și-l doresc, fiindcă au nevoie de stat de drept ca democrația să fie dreaptă. Nu există democrație fără stat de drept, cum nu există democrație solidă fără o economie funcțională, și așa mai departe.

Lucrurile toate se leagă și, în definitiv, ține și de alegeri, alegerea fiecăruia exprimată în cadrul alegerilor politice. Sunt state unde, din păcate, politicieni populiști, extrem de auto-centrați sau dirijați din afară, reușesc să convingă un număr mare de alegători să-i voteze și atunci se pare că întreaga societate o ia într-o direcție care pentru noi este ciudată sau greșită sau cum dorim, dar antidotul stă în educație și în informare.

Și aici doar o mică remarcă: combaterea dezinformării nu este hobby al unor politicieni și al unor jurnaliști. Este extrem de important dacă vrem ca cetățenii noștri să acționeze, să-și planifice viața, să meargă să voteze într-un fel rezonabil, informați și pentru un bun viitor al țării în care trăim. Și cred că România are această șansă să meargă înainte ca o țară mândră, care știe ce dorește, cu o generație tânără bine educată, și clar pe o cale pe care o numim pro-europeană sau pro-atlantică, o cale care se bazează pe valorile pe care este fondată și Uniunea Europeană, dar și întreaga relație transatlantică.

Dan Cărbunaru: Mulțumesc foarte mult! Doamna profesoară Alina Bârgăoanu este unul dintre experții europeni în combaterea fake news și în combaterea dezinformării. Sunt două fenomene pe care bănuiesc că le vedem și în România din când în când. Întrebarea este cum reușim să îi protejăm pe români sau cum reușesc românii să se protejeze. Spunea domnul Președinte ceva mai devreme - educația este una dintre soluții și asumarea conștientă, până la urmă, a propriului destin, dar m-aș bucura să aud opinia dumneavoastră față de această chestiune. Sunteți foarte activă, nu doar în România, dar și la Bruxelles, în acest sens. Vă rog!

Alina Bârgăoanu: Mulțumesc foarte mult pentru întrebare. În mare parte, răspunsul a fost deja formulat, pentru că, într-adevăr, este un lucru aproape comun, și spun în sensul cel mai corect al exprimării, educația reprezintă un adevărat vaccin, ne dozează cu foarte mulți anticorpi, este o imunitate naturală, putem prelua toate metaforele legate de vaccinare, ceea ce în literatura de specialitate se cheamă, de exemplu, pre-banking, adică una dintre recomandări este să nu facem atât demontarea falsurilor, ci să inoculăm cetățenii, să îi pregătim să fie rezilienți. Reziliența se măsoară la nivelul fiecărui cetățean. Deci, chiar dacă ați formulat deja răspunsul la această întrebare, îmi permit să adaug câteva lucruri, pentru că, într-adevăr, este domeniul meu chiar aș spune de pasiune profesională.

În primul rând, aș spune că rețeta contemporană a dezinformării este una contemporană, ca să spun așa, este un efort cinic de a stârni controverse într-o societate. Deci, dacă este o caracteristică a zilelor noastre în ceea ce privește propaganda, dezinformarea, războiul informațional, această caracteristică este amplificarea faliilor dintr-o societate, a liniilor de demarcație, crearea unor false controverse și, mai ales, crearea unei atmosfere de haos informațional și de bombardament pseudo-informațional. Din raportul procurorului Mueller există o exprimare care mie îmi place foarte mult: propaganda modernă înseamnă a pune gaz pe focul care trebuie. Noi studiem de foarte multe ori gazul, să spunem, și nu studiem atât de mult focul care trebuie.

Al doilea lucru cum poate fi combătută propaganda, încă o dată, sper să mă iertați că aduc completări răspunsului dumneavoastră, dar, într-adevăr, până la urmă, răspunsul final este despre educație. Cred că ajută foarte mult în momentul în care suntem confruntați cu astfel de mesaje să ne recunoaștem propriile limite, propriile greșeli. Ați invocat și dumneavoastră, doamnă comisar, și dumneavoastră, domnule Președinte, faptul că, inițial, într-adevăr, răspunsul european a fost unul eronat.

Eu cred că discursul președintei von der Leyen în Parlamentul European, în care și-a cerut scuze Italiei pentru faptul că a abandonat-o într-o primă etapă și că, într-adevăr, răspunsul a fost fragmentat, cred că a făcut cât milioane de broșuri tipărite. Și eu am studiat sondajele, în acel moment, scăderea abruptă a încrederii Uniunii Europene în Italia pur și simplu s-a oprit.

Deci, astfel de acțiune curajoase, de recunoaștere a limitelor, a erorilor, fac cât multe, multe alte eforturi de informare sau de comunicare. Ce aș mai spune eu: cred că pentru combaterea dezinformării este foarte important să asigurăm reziliența mesajului pro-european, și aici aș cita din cartea dumneavoastră, domnule Președinte, în care spuneți că „Europa nu este autostrăzi, ci este despre o comunitate de principii și valori”. Într-adevăr, este o idee pe care am găsit-o și la filozoful german Habermas, care ne spunea că Uniunea Europeană nu este doar un proiect economic, ci este un proiect care trebuie să aibă atracție politică și culturală și trebuie să își conserve această atracție politică și culturală, care, într-adevăr, o diferențiază de alte modele de integrare care există în acest moment.

Ce aș mai spune: aș încheia cu un lucru pe care îl spun și studenților mei care întreabă ce este un bun comunicator și, așa, după mulți ani de experiență didactică, am ajuns la concluzia că cel mai bun comunicator este cel care știe să asculte. Din cauza aceasta, eu cred că acest demers de comunicare la nivelul Uniunii Europene, Conferința privind Viitorul Europei, trebuie să fie, în primul rând, un demers de ascultare a cetățenilor, un demers de ascultare a tinerilor, așa cum corect s-a subliniat astăzi, pentru că este vorba de viitorul Europei, dar, în cele din urmă, cred că este vorba despre viitorul României. Vă mulțumesc foarte mult!

Dan Cărbunaru: Vă mulțumesc și eu foarte mult, doamnă profesor! Ne apropiem de finalul aceste dezbateri, care sper că vor da un impuls celorlalte dezbateri care vor aduce o contribuție românească în privința configurării viitorului Europei. Domnule Președinte Klaus Iohannis, gazdă a acestui eveniment, concluziile vă aparțin!

Președintele României: Dați-mi voie în primul rând să mulțumesc participantelor și participanților la această dezbatere. Au fost aduse în discuție argumente foarte importante, idei foarte bune și interesante, și abordări care ne dau de gândit. Și de fapt acesta este rostul unei conferințe, nu doar să livrăm informații, ci să punem și întrebări, să deschidem teme care nu toate sunt confortabile pentru a le discuta, pentru a face lucrurile să meargă mai bine și vă mulțumesc mult pentru că ați fost alături de mine, astăzi, în deschiderea conferinței prin care doresc să avem o deschidere a unei dezbateri naționale. Din luările dumneavoastră de cuvânt și poziționări, deja vedem, că dacă vorbim despre viitorul Uniunii Europene, despre ce funcționează bine, ce funcționează prost, ce vrem în viitor, avem foarte, foarte multe paliere despre care trebuie să discutăm și unde în mod inevitabil, opiniile vor fi diferite. Avem nivelul deciziilor despre arhitectura Uniunii, păstrăm sau nu păstrăm consensul sau trecem la un vot de tip majoritate. Avem discuția despre instituțiile europene, sunt bine corelate sau trebuie altfel corelate și poziționate. Avem discuțiile despre sectoarele care rămân de competență națională sau care poate nu trebuie să rămână de competență națională, cum am avut discuția despre sănătate. Și nu degeaba, personal, am spus că trebuie să mergem spre ceva ce am numit o uniune a sănătății. Avem discuții despre Piața Unică, noi spunem Piața Unică dar sunt aspecte care nu sunt unitare deloc. Dacă în situații de criză este posibil ca toată lumea să închidă granițele și să nu mai funcționeze transportul european, înseamnă că mai avem mult de lucru aici, cum foarte bine, doamna comisar, a subliniat.

Dacă avem abordări fundamental diferite de politică externă este greu de crezut că Uniunea va avea un cuvânt greu de spus în viitoare crize care fără îndoială că vor apărea. Și așa mai departe se poate merge în foarte multe detalii. Sau, am menționat zona EURO unde lucrurile merg bine, dar în aceeași frază am menționat și Schengen. Spațiul Schengen, momentan, practic nu există, fiindcă sunt atâtea restricții naționale încât nu mai putem să spunem că funcționează. Sunt diferite falii despre care se vorbește și nu se prea vorbește când se discută despre Uniunea Europeană. Este falia între Vest, vechile state membre, și Est, noile state membre. Este falia între Nord și Sud, când vorbim, de exemplu, despre datoriile publice ale statelor, care discuție duce – le punem împreună sau nu le punem împreună. Sunt foarte multe teme punctuale unde se vede că există abordări oarecum diferite. Acum câteva luni de zile s-a discutat despre proiectul de buget multianual și au fost state care au spus că nu este bine să se contribuie mai mult de 1% din PIB. Alții au spus că este nevoie de mult mai mult ca să avem fonduri europene pentru îmbunătățirea convergenței. Nenumărate teme și discuții vor fi abordate, unele vor fi lămurite, altele nu vor fi lămurite, dar dați-mi voie să menționez în încheiere una care pentru mine este mai importantă decât oricare alta și care cred că reprezintă cheia de boltă a construcției viitorului Uniunii Europene. Este vorba despre relația dintre Uniune, instituțiile Uniunii și cetățean.

Toate crizele pe care le-am avut – criza economică de acum 10 ani, criza COVID de acum, oricare altă criză mai mare sau mai mică a avut o componentă importantă pe care nu am reușit să o eliminăm: neîncrederea între cetățeanul european și instituțiile europene sau Uniunea Europeană, cum am putea să spunem, sau neîncrederea dintre cetățean și politicienii care se ocupă de destinele Uniunii. Eu cred că este vital să reclădim încrederea, asta presupune în primul rând să reclădim conexiunea între cetățean și Uniunea Europeană.

Până la urmă, haideți să fim sinceri, pe un simplu cetățean european prea puțin îl interesează dacă Consiliul cu Comisia se înțeleg foarte bine sau bine, sau câte poziții trebuie să fie în Consiliul European, sau câți comisari trebuie să fie. Pe un simplu cetățean îl interesează dacă funcționează Uniunea, livrează ce dorește el de la Uniune, se ocupă de problemele lui, ale cetățeanului, sau nu se ocupa. Și cred că pe parcurs s-a pierdut mult din această legătură între cetățean și instituțiile europene, respectiv politicienii europeni.

Cum s-a ajuns aici? Sunt nenumărate cauze, sunt nenumărate motivații, dar cred că aici trebuie să lucrăm foarte mult. Și de aceea cred că această conferință despre viitorul Uniunii Europene nu trebuie și nu poate să rămână o discuție între oameni interesați de funcționarea Uniunii, ci trebuie să fie o discuție cu și despre nevoile cetățeanului european. Dacă ignorăm și de această dată în discuție cetățeanul și nevoile lui atunci vom lăsa spațiul deschis populiștilor, euroscepticilor, și lucrurile în loc să funcționeze mai bine vor funcționa mai prost.

Eu văd o șansă reală aici dacă avem curajul să spunem lucrurilor pe nume, să discutăm problemele și să-i întrebăm și pe oameni cum văd ei viitorul Uniunii Europene. Eu personal cred că Uniunea Europeană este un proiect de succes, un proiect valoros, dar, în același timp, cred că mai este mult de lucru pentru a face Uniunea să funcționeze așa cum și-o doresc oamenii simpli și cum speră ca va deveni Uniunea și cum va influența viața fiecăruia în parte. Vă mulțumesc și vă doresc tuturor multă sănătate.

Dan Cărbunaru: Mulțumesc foarte mult, domnule Președinte. Recâștigarea încrederii este o miză importantă, este una care contează și pentru noi acasă, în România, nu doar pentru că suntem printre cei mai euro-optimiști europeni, dar și pentru că este prima dată de când suntem în Uniunea Europeană când vocea noastră poate fi auzită într-un astfel de format, o conferință privind viitorul Europei, care este marcată, iată, mai mult decât simbolic, concret aș spune astăzi la Palatul Cotroceni.

Mulțumesc foarte mult gazdei noastre de astăzi, domnul Președinte Klaus Iohannis. Mulțumesc pentru participare doamnei comisar pentru transporturi, Adina Vălean, doamnei profesor Alina Bârgăoanu, domnului profesor Naumescu, domnului profesor Pîrvulescu, și mai ales dumneavoastră, celor care sperăm că ne-ați urmărit. Numele meu este Dan Cărbunaru, a fost o onoare și sper că dusă până la urmă responsabilitatea la bun sfârșit de a gestiona, iată, timp de mai bine de o oră un dialog pe teme europene. Vă rog să rămâneți angajați privind viitorul nostru comun pentru că nu sunt doar lucruri formale, iar conținutul poate fi astăzi alcătuit chiar de noi, cetățenii europeni.

Mulțumesc foarte mult! Mult succes tuturor!