Domnule Prim-ministru,

Domnule Președinte al Academiei Române,

Excelențe,

Doamnelor și domnilor,

Suntem aici pentru a marca acea zi din istorie când eroii au transformat un vis în realitate.

Suntem aici să deplângem împreună pierderea fiilor și fiicelor națiunii care nu au cunoscut libertatea, dar au murit pentru ea.

Suntem aici pentru că avem datoria să rememorăm izbânda unei generații pe care s-a clădit România europeană, astfel încât noi să putem trăi astăzi liberi și teferi între hotarele țării noastre.

Aerul cald de afară aduce cu aerul libertății respirat acum 30 de ani. În preajma acestui loc, aerul din 1989 era însă înțesat de fum și de strigătele oamenilor, străbătut de vâjâitul gloanțelor și de urletul mașinilor de luptă.

În timp ce în jurul nostru Cortina de Fier se ridica, lăsând oamenilor din Polonia, Ungaria, Germania Democratică, Cehoslovacia și Bulgaria șansa de a fi liberi, jugul opresiunii comuniste din România sfida realitatea cu prețul unor crime copleșitoare.

După șase zile de lupte sângeroase la Timișoara și în alte locuri, miracolul s-a săvârșit la București. Luptând împotriva tiraniei, românii s-au eliberat printr-o revoltă anticomunistă de proporții. O voce a libertății de la Radio Europa Liberă rostea în acele zile premonitoriu: „Este un început în tot sfârșitul”.

Umăr la umăr, mânați de arzătoarea dorință a libertății, tinerii care au ocupat străzile Bucureștiului și au ridicat cu brațele goale baricade în calea tiraniei pronunțau în cor un jurământ de credință: „Vom muri și vom fi liberi!”. Era credință în viitor și credința le-a dăruit forța de a birui.

În Piața Universității, la Piața Romană, la Casa Presei Libere, în Piața Victoriei și în multe alte locuri din orașul acesta care a văzut deopotrivă noaptea și ziua speranței s-a vărsat sângele fraților noștri morți pentru libertate.

Așa s-au despărțit românii de tiranie. Și românii au fost, în sfârșit, liberi și demni în fața lumii întregi!

Alungând un dictator odios, ei alungau de fapt minciuna, teroarea și frica din sufletele, din casele și din țara lor.

Azi, la 30 de ani distanță, mă înclin cu recunoștință și profund respect, în numele statului român, în memoria eroilor și martirilor noștri care au pierit doborâți de bastoane, secerați de gloanțe, striviți de TAB-uri, uciși de cumplita ură dezlănțuită a unui regim criminal.

Doamnelor și domnilor,

Chipurile oamenilor din aceste fotografii care ne înconjoară sunt chipurile vieții și ale speranței. Ele fac parte dintr-o generație a onoarei care știa că există națiuni menite să renască și că există cauze pentru care merită să mori. Am aflat încă de-atunci, și iată că aceste dovezi ale faptelor lor de sacrificiu stau mărturie acum, că figurile eroilor și martirilor noștri sunt nepieritoare. Și așa vor rămâne pentru noi.

Găsesc, așadar, foarte potrivit acest cadru – locul simbolic încărcat de amintiri al împrejurimilor Ateneului Român și chipurile iubitoare de libertate din aceste fotografii– pentru a sublinia că cel mai bun antidot împotriva uitării este evocarea faptelor și, acum ca și întotdeauna, protejarea și îngrijirea memoriei eroilor noștri.

Fac astfel un apel către toți românii, cu ocazia marcării Zilei Victoriei Revoluției Române și a Libertății, să vorbim clar și răspicat despre Revoluția din Decembrie 1989. Revoluția anticomunistă a existat, la fel cum și regimul comunist a mutilat destinul acestei țări! Să lăsăm adevărul să iasă la lumină și să nu îl ocolim! De o parte a fost iubirea de țară, apărată de eroii și martirii noștri, iar de cealaltă parte au fost ura și tirania în mâinile unui dictator și ale acoliților săi. Doar asumând cu claritate ce a fost bun, dar și ce a fost rău, vom putem construi o țară dreaptă. Am spus deseori că vrem să știm adevărul despre Decembrie 1989, vrem ca vinovații să fie aduși în fața justiției. Vrem dreptate!

Societatea noastră are nevoie să se vindece, pentru că România normală, sigură, prosperă și predictibilă are nevoie de adevăr! Generațiile viitoare au nevoie de acest act de dreptate, pentru că doar din dreptate răsare spiritul liber.

Până când Justiția își va împlini însă această datorie istorică, găsesc extrem de potrivite cuvintele doamnei Ana Blandiana: „Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate să fie o formă de justiție”.

Onorată audiență,

Darurile libertății sunt neprețuite. Mai știm cu toții că democrația are propriile vulnerabilități. Cum pot fi însă libertățile apărate de fiecare dintre noi? Pentru a răspunde la această întrebare, am ales cuvintele unei femei de o putere uluitoare, un simbol al luptei anticomuniste. Doina Cornea a spus cândva cum poți rezista demn în fața pericolului din jurul tău: „Ceea ce am de făcut e să-mi păstrez, cu orice preț, calitatea interioară și să fac să trăiască în mine valorile originare: iubirea, credința, speranța, curajul și libertatea; ideile de adevăr, de dreptate, de bine; cu un cuvânt, să trăiască în mine viața spiritului și să contribui și la trezirea semenilor mei.”

Eroii și martirii noștri au fost împreună și tot împreună au izbândit.

A fi împreună și pe mai departe ca națiune înseamnă a continua să păstrăm Revoluția Română din Decembrie 1989!

A fi împreună înseamnă să susținem idealurile pentru care ei au murit: o țară liberă, atașată de valorile europene, cu o societate puternică, bazată pe egalitate și dreptate, în care principiile de bază ale democrației sunt respectate.

Vă mulțumesc!