„Bună ziua!

Mă bucur foarte mult că am putut să revin cu această ocazie aici, în Târgul Ieșilor. Am fost de multe ori și, dacă îmi permiteți să spun așa, de fiecare dată mi-a plăcut.

Vorbim despre educație. La noi - știți bancul acela: la educație, agricultură și meteo toată lumea se pricepe, doar că cei care conduc instituțional destinele o fac ca și cum ar fi la meteo și, de aceea, credeți-mă, sunt foarte bucuros că am ajuns la o dezbatere aici, cu dumneavoastră, cu oameni care chiar știu despre ce vorbim când rostim sintagma «România Educată». 

Nu este niciun secret că peste câteva zile avem alegeri europarlamentare și sper că pentru nimeni din această sală nu este o noutate dacă vă spun că avem și un referendum pe care l-am convocat eu, pentru că așa trebuie! După doi ani și jumătate de rateuri și guvernare eșuată, PSD-iștii trebuie să primească un răspuns și acum îl vor primi. Unii spun că nu prea contează nici aceste europarlamentare, nici referendumul, acestea sunt ceva ușor, de încălzire pentru primăvară, că de fapt noi știm mai bine ce să facem, ca și cum noi singuri - adică noi singuri PSD-iștii - știm totul și toți ceilalți să stea acasă, să-și vadă de ale lor. Tocmai de asta avem alegeri, fiindcă nu este așa și educația este un foarte bun exemplu despre cum eforturile europene dacă sunt preluate de politicieni competenți și oameni responsabili chiar pot face o mare diferență în viața de zi cu zi și a elevilor, și a studenților, și a dascălilor.

Pe agenda politicii publice europene se află măsuri care asigură fiecărui copil accesul la învățământ de calitate, precum și inițiative de înființare a unor universități europene și de creștere a participării tinerilor la programe de mobilitate. Chestiunea cu universitățile europene și cu programe îmbunătățite de mobilitate le-am discutați cu colegele și colegii mei din Consiliul European, acum puțină vreme, tot la un Summit informal. Sunt rezultate foarte concrete.

Aud că pesediștii vorbesc prostii despre Summit. Nici nu este de mirare. Nu au înțeles nimic și nu i-a invitat nimeni, pe bună dreptate. Actuala guvernare are de doi ani și jumătate cu totul alte priorități, alte interese decât românii. România se confruntă, ca urmare a acestei guvernări dezastruoase, cu numeroase obstacole, care momentan, trebuie să recunoaștem, ne împiedică să folosim, să fructificăm pe deplin aceste proiecte europene.

Apropo de interese...Dau eu drumul unui post de știri și aflu acolo că un infractor șef sau șeful infractorilor, nu știu cum e mai bună combinația. Zice acolo așa, că Iohannis reprezintă interese străine. Nasol! Hai să vedem un pic cum este cu interesele astea. Dacă vorbim despre educație, interesul românilor este să aibă o educație de calitate. Este și interesul meu și îl reprezint. Recunosc, eu reprezint interesul românilor care vor educație de calitate.

Tot așa, se aude că sunt români care vor autostrăzi. Și eu! Eu reprezint interesul românilor care vor autostrăzi.

Se aude că sunt români care vor spitale. Da, și eu îmi doresc spitale noi, moderne pentru România. Și da, recunosc, este interesul meu și al majorității românilor să avem spitale noi. Dar pe PSD educația nu-i interesează, despre autostrăzi nici măcar nu se mai vorbește, spitalele regionale au fost bune până a fost campania electorală în 2016, de atunci s-a terminat. Acestea – educația, autostrăzile, spitalele – nu sunt interesele PSD, dar sunt interesele românilor, interesele mele. Cred că formularea corectă ar fi fost: Iohannis reprezintă interese străine PSD, dar reprezintă interesele românilor.

De exemplu, ca să revenim la educație, mulți studenți și mulți profesori își doresc să beneficiem de mobilitate, dar ce facem dacă rata de părăsire timpurie a școlii ne ține foarte departe de media europeană? Este un ministru care umblă prin toată țara și tot vorbește despre tablete, despre digitalizare, dar încă sunt sute de mii de copii care învață în școli nesigure și insalubre, și putem să ne așteptăm ca tragediile din ultima vreme să se repete. Iar responsabilitatea pentru ca niciun copil să nu mai sfârșească tragic, într-o fosă septică, este a noastră, a tuturor, decidenți centrali, locali, directori de școală, profesori, părinți. Chiar și Ministerul Educației are o răspundere aici.

Putem să facilităm asocierea universităților românești cu parteneri internaționali, dar acest lucru nu garantează automat calitatea actului educațional sau calitatea cercetării. Calitatea nu se îmbunătățește atunci când este nevoie de opt ani pentru a realiza o metodologie de evaluare a școlilor doctorale - atât a durat la noi -  iar când în sfârșit există varianta agreată și rectorii știu ce s-a întâmplat, se modifică peste noapte pentru că Ministrului nu i-a plăcut. Dragii mei, așa nu cred că o să ajungem la o educație pe care o merită românii, pe care o merită copiii noştri. Şi bine au scris ei, România merită mai mult decât PSD.

Dascălilor li se cere mult, și pe bună dreptate. Însă, pentru a-și îndeplini rolul și vocația, ei au nevoie de un parcurs de carieră flexibil, motivant și atrăgător, bazat pe o selecție și evaluări riguroase, dar și pe sprijin efectiv. Degeaba creștem salariile dacă nu reevaluăm ce ar trebui să facă un profesor şi ce face efectiv în așa fel încât să reducem odată mormanul de hârtii care ascund realitatea și să creștem valoarea adăugată la clasă.

Aceste probleme există de ani și ani. Se tot discută, se tot fac planuri, dar până în clipa de față nu s-au găsit modalități eficiente. Când vorbesc cu dascăli dedicați și îmi spun că parcă e din ce în ce mai rău. Decât să se pregătească pentru clasă, decât să pregătească materiale interesante, pregătesc noi, și noi, și noi hârtii, statistici, teancuri, și teancuri, veșnice ședințe la care se adună hârtii, în loc să se creeze noi metode și idei bune pentru școală.

Din dorința de a schimba această stare de fapt, am lansat în dezbatere publică, la finalul anului trecut, rezultatele Proiectului «România Educată». Îmi doresc să îmbogățim aceste rezultate prin contribuția a cât mai multor participanți la astfel de dezbateri. Dar și cei care nu vor să vină să mă vadă pe mine sau pe colegii mei pot participa. Suntem deschiși, avem un site pe internet, putem să primim și digital toate propunerile. Eu nu vreau să fac un nou program politic. Eu vreau să fac un program pentru România, pentru România educată. Pentru a deveni realitate, România educată are nevoie de stabilitate, are nevoie de perseverență, dar, foarte important, are nevoie de predictibilitate. Asta înseamnă că toți, de la decidenți la cetățeni interesați, vom opri și vom taxa reglementările haotice, care nu au niciun fel de consistență ideologică sau conceptuală, care nu se bazează pe studii de impact și nu se încadrează în nicio viziune.

De aceea, proiectul oferă tuturor răgazul necesar pentru a găsi cele mai bune soluții, pentru a le armoniza în mod coerent și pentru a-și asuma rezultatele care să transforme în mod pozitiv educația din România la orizontul anului 2030.

De-a lungul istoriei noastre post-comuniste am avut tot felul de guverne, unele neperformante, altele fără viziune, incoerente în decizii, pe scurt incapabile să slujească interesul național. Comparativ însă cu acestea din trecut, trist, dar adevărat, actualul guvern primește premiul pentru cel mai slab guvern post-decembrist. Avem pur și simplu ce am numit eu o guvernare eșuată. Prin urmare cu un astfel de guvern va fi tot mai dificil ca România să aibă o șansă de dezvoltare pe măsura aspirațiilor cetățenilor ei, fiindcă românii nu își doresc așa ceva. Românii își doresc un guvern care performează, își doresc de la conducători să vină cu viziune, cu politici publice, cu un plan. PSD vine cu povești.

Observăm, din păcate, dorința anumitor decidenți de a reveni la vechile metehne, la asta se pricep, la a lansa idei generate într-un mod netransparent, undeva într-un cabinet încuiat unde pătrund doar apropiații de încredere și de a intra în capcana dublului discurs, ca să nu zic dorința de a intra, ei sunt intrați bine de tot: cuvinte mari de sorginte europeană și realități meschine de sorginte pesedistă.

Am spus atunci când am lansat proiectul «România educată» că intenționez să consult partidele politice, mediul legislativ, executiv, dar și alți actori interesați cu privire la acest document, dar și cu privire la politicile educaționale, în general.

Salut, așadar, inițiativa PNL de a discuta pe marginea rezultatelor acestui proiect, de a aborda la cel mai înalt nivel subiecte de conținut și de a pune pe tapet două probleme cruciale ale educației românești: echitatea și cariera didactică. Despre asta vorbim noi astăzi, în această sală.

În această notă, îmi doresc să purtăm în continuare un dialog deschis și onest, să aflu propunerile dumneavoastră constructive pentru viitorul educației și, de ce nu, pentru  provocările pe termen lung cu care se confruntă societatea românească.

Vă mulțumesc!”

Întrebare: Domnule Președinte, ați fost paisprezece ani dascăl, cei mai mulți dintre ei la cel mai bun liceu din Sibiu și unul dintre cele mai bune din țară. Patru ani, ați condus destinele educației la nivelul Inspectoratului Școlar ca inspectorul școlar general, ați fost paisprezece ani Primar al unui oraș care s-a transformat radical, finanțând cu prioritate educația și îngrijindu-vă în cele mai mici detalii de școlile din Sibiu. Sunteți de aproape cinci ani Președintele României, ați lansat acest proiect „România Educată” - cel mai amplu proiect de dezbatere al unui șef de stat. Sunteți singurul președinte al României care aveți o asemenea experiență impresionantă. Ați declarat că românii au nevoie de educație nu doar pentru a face diferența dintre un Brâncuși și o altă operă de artă sau pentru a ști să deosebească între bine și rău, să apere statul de drept, ci și ca să poată apăra democrația. Cum simțiți că s-a implicat sistemul, societatea? Cum au răspuns partidele la invitația dumneavoastră la dialog și la apropierea de proiectul „România Educată”?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: PNL răspuns foarte bine. Iată că avem un grup de inițiativă și sunt foarte bucuros că s-a preluat realmente conceptul și metoda proiectului „România Educată”. Avem o colaborare foarte bună. La PSD este puțin altfel, și ei spun că vor educație, doar că nu au definit încă ce fel de educație și ne culcăm seara cu o metodologie sau cu o abordare și ne trezim dimineața cu totul alta, făcută noaptea pe picior de ministru sau de cineva apropiat de acolo. Deci două metode fundamental diferite, PNL bazându-se pe transparență, pe discuție publică și invitând, şi sunt convins că în sală sunt oameni care nu sunt neapărat strict legat ideologic și de PNL; sper că nu sunteți ideologic legați de  PSD, dar nici asta pentru învățământ nu ar fi o problemă în sine. Deci, un dascăl bun poate să aibă orice convingere politică, dar este inadmisibil ca un partid, care din nefericire și guvernează, să abandoneze total orice abordare transparentă, când vorbim de elaborare unor politici publice și într-un domeniu atât de sensibil cum este educația. Alte partide sunt modic interesate de temă și partide mai moderne mai pun câteodată întrebări, ceea ce la mine generează un oarecare optimism și cred că, în general, în societatea românească se simte deja clar nevoia unei cu totul altei abordări decât cea pe care o avem acuma și cred că după europarlamentare și după referendum cred că se va coagula o cu totul nouă abordare în politica românească, care sper că va mătura și va lăsa în coșul de gunoi al istoriei actuala guvernare eșuată.

Pentru România de mâine credeți-mă nu este un moft această discuție despre educație, este o necesitate de prim rang. Un popor fără educație nu are viitor! Punct! Atâta este de simplu! Eu îmi doresc un viitor nu oarecare, ci un viitor foarte bun pentru România și cum suntem foarte puțini în țară, foarte mulți în Europa - e foarte bine, ne gândim cu drag la ei - dar noi de aici trebuie să facem să funcționeze România și asta se poate numai dacă dăm tinerei generații, tinerelor generații, instrumentele, metodele, valorile pentru a construi România de mâine ca o Românie de succes. Asta este! Putem să discutăm în jurul acestor chestiuni, putem să intrăm în profunzime în foarte multe detalii, dar pornirea este aceeași. Noi nu avem trei variante. Deci noi nu avem în varianta „România Educată” și varianta actuală și, pe undeva, încă una unde putem să mai chiulim. Nu mai putem să chiulim. S-a terminat. Trebuie să fim performanți, și pentru asta avem nevoie să redevină școala românească ce a fost - baza societății românești.

Întrebare: Referitor la conținutul acelui PDF asociat programului „România Educată”, pe care l-ați publicat pe site, am observat la un moment dat că era menționată o idee de a oferi parcursuri alternative pentru accesul la o carieră educațională pentru persoanele cu performanțe excepționale în alte domenii. Considerați că un bun profesionist într-un anumit domeniu va avea un avantaj față de o altă persoană, în cazul în care aceasta dorește să urmărească o cariere educațională în continuare?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Mulțumesc. Ați atins un subiect extrem, extrem de important, cel al parcursului educațional. Noi, în  momentul de față funcționăm în învățământul românesc pe niște sisteme extrem de statice, inflexibile și de modă veche. Noi, practic avem un învățământ care a fost creat structural pe la '68 și de atunci îl folosim și ne așteptăm să producă rezultate bune pentru secolul XXI, după care ne minunăm de ce nu produce acele rezultate. Şi vreau să vă explic un pic mai pe larg care este miza aici. Noi trebuie să atingem mai multe obiective în același timp, fiindcă atingerea puținelor obiective și ignorarea altora duce la discrepanțe imense, așa cum le avem acuma. Vă dau câteva exemple. Avem olimpici de mare performanță. E senzație, e foarte bine! Lumea  zice, ce tot zice președintele ăsta, domnule. Uite ce de medalii avem la olimpiade! Da, dar în partea opusă avem un analfabetism mai mare decât am avut în ultima aproape sută de ani. Avem rezultate foarte bune în multe discipline, chiar peste medie. Spre exemplu, IT-știi din România sunt recunoscuți că sunt peste medie. Păi da, dar în capătul celălalt avem o rată de părăsire timpurie a școlii imensă. Un număr imens de tineri părăsesc școala înainte să termine orice ciclu care le dă o șansă în viață, fără diplomă, fără calificare, fără pregătirea pentru a face totuși mai târziu pasul pe care nu l-au făcut la vremea respectivă. Dintre aceștia, și acuma trec un pic mai spre flexibilitate, dintre aceștia care părăsesc timpuriu școala mulți pleacă, fiindcă nu înțeleg nimic. Oameni care, de fapt, nu sunt rău intenționați, nu sunt nici măcar indisciplinați, sunt oameni care au impresia că degeaba merg la școală, că ori nu înțeleg ei dascălul, ori nu-i înțelege dascălul pe ei și atunci ei preferă să meargă și încearcă să-și câștige o pâine undeva. Păi, nu-i păcat de acești oameni? Foarte mulți dintre ei probabil nu sunt pregătiți, nu-și doresc o pregătire teoretică, dar e posibil ca atunci dacă îi dai șansa și îl încurajez dacă ai o consiliere serioasă în școală ca acești oameni să devină meseriași foarte recunoscuți, performați și mulțumiți de viața lor. Or aceste lucruri acum nu se pot. Lipsește acea flexibilitate în parcursul educațional.

Și, ca să vă dau totuși un răspuns, da, eu cred că ar fi un câștig pentru foarte mulți. Acest câștig de competitivitate s-ar crea fiindcă printr-un parcurs flexibil, foarte mulți tineri ar ajunge într-o zonă, unde performează și unde le place să lucreze. Știm foarte bine că degeaba te pricepi, ai performanțe, dar dacă nu îți place jobul pe care îl faci nu ajungi la vârf. Or ca să ajungi la vârf trebuie cineva să te ajute, inclusiv structura sistemului să ajungi exactă acolo unde performezi cel mai bine şi unde te simți confortabil. Or, noi nu ne dorim o Românie cu oameni nefericiți și nemulțumiți. Eu îmi doresc o Românie cu oameni mulțumiți și fericiți, nu fiindcă sunt geniali, nu putem fi toți geniali, ci fiindcă sistemul îi pune într-un loc unde se simt mulțumiți, recunoscuți, fericiți și utili. Ca asta ne dorim, în definitiv, cu toții și atunci ajungem la ceea ce se numește o viață împlinită, și asta îmi doresc! Or, dacă vă uitați în statistici românii sunt un popor nefericit și cam în toate sondajele rezultă că opinia românilor despre cum merg lucrurile în România, 80% că merg în direcția greșită - este un semnal de alarmă fantastic. Înseamnă că prin politicile publice, cel puțin din ultimii 30 de ani încoace, noi am greșit profund. I-am împins pe români în colțuri sau în zone unde nu au vrut să fie, de aceea sunt nefericiți, nemulțumiți, și o parte importantă de aici este sistemul educațional.

Dacă le creăm șansa să ajungă unde performează optimal și unde se simt confortabil, randamentul este mult mai mare, mulțumire este mult mai mare, întreaga societate funcționează cu totul și cu totul altfel în sens mai pozitiv.

Întrebare: Domnule Președinte, o întrebare care conexează două teme importante ale mandatului dumneavoastră – educația și Justiția. Domnule Președinte, nu mai avem o cultură a justiției, pentru justiție, pentru respectarea legii. Avem, însă, instituții și autorități care încalcă hotărâri judecătorești și încalcă astfel drepturi ale cetățenilor sau ale companiilor în România. Avem un Parlament și un Guvern care folosesc prerogative constituționale de a adopta legi pentru a obstrucționa actul de justiție, pentru a afecta independența justiției și independenta magistraților, avem o parte a presei, care departe de a fi independentă, organizează campanii adevărate împotriva sistemului judiciar, asumându-și un anume partizanat politic și, pe acest fond, avem un nivel scăzut al cetățenilor români de încredere în justiție și în respectul legii. Cum vedeți rolul educației în formarea și consolidarea unei culturi a justiției în România și dacă această componentă a justiției poate fi asumată și ea în cadrul proiectului dumneavoastră de țară „România Educată”? Vă mulțumesc!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Vă mulțumesc pentru întrebare! Foarte bună conexarea celor două teme. Dacă ne gândim la România, de exemplu, a  anului 1918, nu multă lume avea pe atunci studii foarte înalte, dar s-a realizat cel mai mare proiect al românilor și al României, Marea Unire. S-au creat, începând de pe vremea lui Cuza și continuând în România Mare, instituțiile de bază ale unui stat modern, european, printre care justiția. Și, surprinzător, românii, și oameni simpli, și oameni mai educați, și țărani, și până și muncitorii care au început atunci să apară în întreprinderile moderne au știut ce înseamnă justiția dreaptă și au înțeles nevoia unei justiții, fără să fi avut nevoie de educație juridică la școală, mulți dintre ei nici nu au știut să citească, dar au știut cât de importantă este o justiție pentru țara lor.

Cred că aici aveam de-a face cu o educație care, la vremea respectivă, s-a dat mai mult în societate și în familie, decât în școală. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Foarte mulți copii petrec foarte mult timp la școală, în fața televizorului, în fața calculatorului, fără să  mai fie așa de profund conectați la ce se întâmplă în societate. Mulți copii nici nu mai știu să se joace pe stradă cu vecinii și atunci este nevoie să venim cu alte mecanisme de educare în același scop, ca să înțeleagă toată lumea care sunt valorile de bază ale societății. Noi le numim în diferite feluri, câteodată zicem «valorile societății democratice», altă dată spunem «valorile europene», altă dată spunem «valorile euro-atlantice», dar, în fond, setul de valori este tot cam același: libertatea, drepturile individului, democrație, stat de drept și așa mai departe. Valorile de bază sunt aceleași, doar că cineva trebuie să le transmită cumva tinerei generații, altfel vom avea o problemă, aceea pe care o avem acum. Infractori s-au cocoțat în vârful statului și doamna senator nu și-a finalizat ideea. Avem o guvernare și un Parlament care atacă justiția, care schimbă legile pentru a-și subordona politic justiția nu de dragul artei sau fiindcă se poate, ci pentru a îndoi în justiția în favoarea acestor lideri infractori și corupți. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: avem infractori în fruntea statului. Aceștia încearcă să schimbe justiția pentru ei, pentru a scăpa de justiție. Și foarte mulți oameni de rând nu reacționează încă suficient. Oamenii nu a înțeles că aici nu este vorba despre o chestiune care se petrece undeva la București, și treaba lor să se descurce. Aici este vorba despre o chestiune care ne afectează pe toți, pe fiecare român în viața lui de zi cu zi și, în final, pentru aceste mârlănii și pentru aceste atacuri asupra justiției pe care le execută PSD de doi ani și jumătate veți plăti voi, toți românii. Fiecare dintre voi veți plăti, fiindcă calitatea vieții voastre va scădea de la zi la zi din cauza acestor abuzuri pesediste. Asta trebuie înțeles. Și de aceea am convocat referendumul, nu că nu aș fi avut ce să fac în timpul acesta, aș fi avut ce să fac, și după Summit aș fi avut ce să fac.

Am convocat acest referendum ca să dau șansa românilor să dea un răspuns clar acestei nemernicii pesediste. Românii trebuie să meargă la vot, să voteze la referendum, ca să înțeleagă pesediștii că România este altfel decât o văd ei. România este cu români care vor o țară prosperă, o justiție dreaptă, o educație pentru tânăra generație și nu pentru scopuri de partid, o țară europeană. Și ca să transmitem aceste valori, trebuie să creăm mecanismele educaționale potrivite. S-au încercat diferite variante, a existat educația civică în școli, pe urmă s-au făcut proiecte-pilot de educație juridică în școli și așa mai departe. Trebuie găsită cea mai bună metodă, dar ea trebuie să fie eficientă, simplă și trebuie să transmită valorile într-un fel plăcut și care le rămâne tinerilor pentru toată viața. Dacă facem din asta un formalism, atunci nu rămâne absolut nimic. Eu nu îmi doresc formalisme, îmi doresc lucruri de substanță, utile societății și care duc România mai departe, spre mai bine, nu ca ăștia, care vor să ducă România înapoi în Evul Mediu.

Întrebare: Consider că enormul sprijin financiar pe care îl acordă România Republicii Moldova, inclusiv în domeniul educației, (...) consider că adevărata presă românească și cultura trebuie să treacă Prutul. Vă întreb dacă vedeți posibil un proiect integrat pe acest subiect asumat transpartinic, pe termen lung?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Ca să vă răspund așa, peste termen lung, da. Acum cred că suntem într-o fază dificilă și de-o parte, și de cealaltă parte a Prutului. Miza este democrația societăților noastre. De ce am ajuns acum, după 30 de ani de la căderea comunismului în această fază dificilă, o să citim peste mult timp probabil în cărțile de istorie, dar noi acum trebuie să facem față acestei situații, și noi, și voi, sau noi, împreună. Media, și la noi, și în Republica Moldova, are dificultăți clare și avem instituții media foarte serioase, independente, care încearcă să relateze și să facă față, dar avem și media care este mai degrabă foarte partinică, ca să zic așa, ceea ce, în esență, este o chestiune legală, doar moralitatea trebuie pusă puțin în discuție. Deci nu legalitatea este problema. În mod paradoxal, și asta ține de educație. O societate educată nu tolerează o media apucată, îi respinge pur și simplu, rămân fără cititori, fără telespectatori și așa mai departe. Noi încă nu am ajuns în faza aceasta și cred că nici în Republica Moldova nu ați ajuns în faza aceasta și, iată, dacă mergem la baza multor probleme, găsim că e tot acolo: educația. O educație solidă, care creează o societate bine educată nu în sensul că să știe fantastic de multe lucruri, să fie bazată pe valori solide, pe evaluări solide, rezolvă practic de la sine și această problemă. O societate bine educată nu tolerează o justiție nedreaptă sau o justiție politizată, nu tolerează media părtinitoare peste măsură, nu tolerează infractori în vârful statului și așa mai departe. De aceea tot spun: educație este baza societății. Nu este o anexă, nu este un sector care trebuie discutat doar în prag de alegeri electorale, ci este chiar la baza unui popor.

Întrebare: Mi-a plăcut foarte mult că în «România Educată» profesorul este elementul central al documentului. (..) Copiii efectiv au nevoie de profesori care să le faciliteze învățarea, să-i atragă și să le arate bucuria cunoașterii și este pentru prima oară când un document pune în centru profesorul. (...) Ce trebuie să facem, cum trebuie să facem să ținem profesorii în școală? Pe cei mai buni absolvenți din sistemul de educație să-i facem să rămână în sistemul de educație?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Cred că răspunsurile le găsim relativ ușor dacă pornim de la întrebarea «De ce nu rămân mai mulți tineri foarte bine pregătiți în sistem?». Și răspunsurile sunt cât se poate de simple, nu este nicio mare filosofie, ele se cunosc demult. Am avut acum mai mulți ani, nu vă spun câți ani, un director de școală cu care am discutat în mod surprinzător de deschis pentru vremurile acelea și ne-am pus exact aceeași întrebare. În anii ‘80, entuziasmul pentru a deveni dascăl a fost foarte restrâns ca să mă exprim așa, chiar că a fost o societate închisă pentru noi, de aceea am schimbat-o. Și omul a spus un lucru foarte simplu, atâta vreme cât nu îi dai unui dascăl suficient ca să își întrețină familia nu va dori să devină dascăl. Banal, nu? Un om merge și lucrează undeva ca să își întrețină viața și familia. Sunt foarte puțini care au șansa extraordinară să meargă să-și exercite hobby-ul și să fie și plătiți. Sunt câțiva, dar foarte, foarte puțini. Și atunci, acesta este un argument puternic. Majoritatea oamenilor merg la serviciu ca să câștige bani să trăiască decent. Dacă unui dascăl nu îi dai suficient ca să trăiască decent, rămân în sistem entuziaștii și slabiștii. Entuziaștii fiindcă ei rămân dascăli orice ar fi, și cei care sunt prea slabi ca să găsească în altă parte o angajare. Asta e. Că nu este singura motivație și singurul argument, este iarăși adevărat. Dar nu poate să îmi explice nimeni că nu este un argument. Doi, dascălii vor să vadă și ei, nu numai cercetătorii, cum își pot construi o carieră, dar să conteze. În momentul de față cred că este aproximativ tot cum a fost pe vremea mea. Termini universitatea, te duci la școală, după un timp îți dai definitivatul, pe urmă dai gradul II, pe urmă dai gradul I, nu? Parcă e tot așa. Așa am făcut și eu și m-am trezit cu gradul I și tot nu mi-au ajuns banii niciodată, tot nu a interesat pe nimeni că am gradul I și lucrurile au fost așa cum au fost. Și în loc să se consolideze statutul dascălului în societate, au apărut între timp tot felul de contra-modele, în principal pe televiziuni, vorbesc despre primii ani din anii ‘90, care dintr-odată ne-au transformat în caricaturi. Spuneai că ești dascăl, lumea începea să râdă ca și cum ai fi zis un banc. Nu merge. Deci, statutul social contează. dacă vrem să fim serioși, contează pentru fiecare dintre noi. Contează să fii respectat, contează să fii, ca dascăl, mândru să ieși pe stradă să spui «sunt dascăl și am și gradul I». Contează materialul, statutul și cariera și atunci deja ne apropiem. Dar nici asta nu este suficient. Majoritatea dascălilor sunt foarte enervați în ziua de astăzi că merg la școală, li se cer tot felul de verzi și uscate, prostii peste prostii, în loc să îi lași să își vadă de treabă și de lecții. Deci sistemul în interior trebuie bine organizat. Și atunci deja ne apropiem de ceva care poate să funcționeze fiindcă niciunui dascăl nu îi place să meargă la școală și să aibă impresia că sistemul își bate joc de el. El vrea să fie respectat nu numai în societate, vrea să aibă și un sistem care îl respectă, care îl ajută prin formare continuă, care îl ajută punându-i la dispoziție materiale didactice, posibilități. De exemplu, un profesor de fizică cum am fost eu, se simte mai bine dacă merge într-o școală unde există un laborator de fizică și este dotat și cu altceva decât două sârme. Deci contează și dotarea materială și atunci deja  ajungem cam la ce am descris în proiectul nostru că îi trebuie unui dascăl ca să își facă treaba. Mulțumesc frumos!

Întrebare: Vă mulțumesc dumneavoastră și echipei dumneavoastră pentru proiectul «România Educată», pentru că, pentru prima dată apare abordată problematica analfabetismului funcțional. (...) Inițiativele din zona privată, din zona de business și inițiative din societății civile ne dau clasă, avem exemple de  bună practică, de inovație, în ceea ce înseamnă formarea profesorilor, în ceea înseamnă școlile, în ceea ce înseamnă abordarea analfabetismului funcțional. Mai întâi, noi credem că cei care activăm și în societatea civilă sau în zona de business am preluat și ceea ce trebuia să facă statul. Cum credeți că am putea aduna aceste resurse imense care există acum în societatea civilă, care există în zona de business și cum vedeți rolul dumneavoastră de mediator în toată povestea aceasta?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, că avem un stat slab, cred că din tot ce am spus astăzi până acum v-ați dat seama de ce avem un stat slab. De ce avem un sistem educațional care poate fi ușor concurat știm la fel de bine. Dar, eu nu sunt împotriva acestor inițiative și nu sunt deloc împotriva alternativei private, doar că ele apar interesat, sunt de multe ori foarte competitive și este foarte bine așa. Fără concurență calitatea crește greu. Noi am mai trăit în etapa în care a fost scris negru pe alb că viitorul este de aur, dar nu a fost așa pentru că nu este suficient să scrii un document, trebuie mult mai multe lucruri să se întâmple. Eu cred că sistemul educațional de bază trebuie să fie gestionat de stat. El are în realitate nevoie de resurse imense și în modelul de societate pe care noi îl acceptăm ca fiind bun nu este altă alternativă pentru educația de masă. Au existat modele, dar ele cu greu ar putea fi aplicate astăzi. Dacă vreți, vă dau un exemplu, strămoșii mei au creat în secolul XV în Transilvania un sistem public de școli, dar care a fost susținut de comunitate. Și toți copiii, atenție în secolul XV, au mers la școală, unde au fost un dascăl și un preot și pentru nevoile de atunci a fost suficient. Și comunitatea a plătit, fiecare comunitate în parte pentru aceste școli. Asta nu mai funcționează în ziua de astăzi fiindcă nu poți să mai ții i școală cu doi oameni sau cu trei oameni, deja pretențiile sunt cu mult mai mari, este nevoie de o ofertă educațională bogată, profundă, variantă și, în consecință acel model simplu nu mai poate să funcționeze. Doar statele pot oferi în ziua de astăzi educația de bază. Sistemul privat, după părerea mea, este binevenit. Fiindcă sistemul privat oferă o alternativă celor care au alte pretenții, nu contează din ce motiv. Unii vor sa fie mai deosebiți, foarte bine, dacă îți permiți, fii mai deosebit, e OK, atâta timp cât îi oferi copilului o educație solidă. Alții vor o educație specifică pe care, din varii motive, încă nu o oferă sistemul public, pentru o meserie care este frecventă într-o anumită întreprindere, dar numai acolo, în comunitate nu există profilul respectiv, și asta e bine. Nici cercetarea nu trebuie monopolizată de stat, dar ea trebuie bazată pe stat. Deci trebuie să existe o bază serioasă, bogată, bine finanțată, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să existe cercetare privată. Și eu nu văd niciodată sectorul privat ca pe o concurență nedorită, eu îl văd ca o concurență benefică pentru sistemul public fiindcă într-o societate sănătoasă competiția privată obligă și sistemul public să devină mai bun dacă vrea să existe și în continuare. Și avem țări foarte dezvoltate cu sisteme foarte mari unde s-a văzut că lucrurile într-un ciclu mai lung chiar șa funcționează, că sectorul privat nu poate să suplinească sectorul public. Iar dacă sectorul public nu performează să rămână la același nivel, încep să aibă probleme imense în întreaga societate și tot statul trebuie să intervină, știți bine la ce mă refer, la marele nostru partener strategic. Deci lucrurile sunt cunoscute, nu trebuie să reinventăm nimic, trebuie să îi sprijinim și pe unii și pe alții, important este să ținem stacheta sus, iar faptul că sistemul este de-a dreptul refractar la schimbări, că așa sunt marile sisteme publice, toate sunt la fel. De aceea nu trebuie să cădem în ce am numit eu «reformită cronică», fiecare ministru încearcă să facă două reforme, ci trebuie să ne abținem de la astfel de mini-reforme, care de fapt nu sunt reforme, sunt mici schimbări și mici cosmetizări, ci să judecăm mult și bine până când ne apucăm de o reformă, dar atunci să fie bine gândită, bazată pe studii mai degrabă prea multe, decât pe prea puține și gândită pe termen lung. Nu se poate face o reformă a sistemului educațional într0un an, în doi ani în trei ani fiindcă ciclul educațional este deja foarte lung. Și în afară de faptul că vrem să schimbăm să fie mai bine, trebuie să îi respectăm și pe oameni, trebuie să existe o predictibilitate. În ziua de astăzi, care aveți copii, pe oricare vă întreb ce va fi la anul, nu veți ști, copii care acum sunt la gimnaziu, habar nu au dacă va mai exista bac sau nu va exista, dacă se reintroduce admiterea la facultate sau nu se reintroduce, dacă mai există examenul de ieșire din ciclu sau dacă revenim la reexaminarea d intrare în ciclu. Sunt chestiuni principiale și fără o predictibilitate bine pregătită nu o reușim nimic. Fiindcă dacă sistemul nu este cât de cât convins că e bună schimbarea, ea nu se va produce, sistemul va mima schimbarea și nu se va schimba nimic. Ceea ce am văzut de nenumărate ori.

Întrebare: Cum am putea să oferim fiecărui copil din această țară același nivel al educației?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: După părerea mea, se poate, dar nu va fi simplu. Niciodată lucrurile importante nu sunt simplu de rezolvat. Dacă ar fi așa simplu, le-ar fi rezolvat deja cineva. Însă, lucrurile se leagă unele de altele. Dacă avem un concept de educație în România așa cum credem noi că trebuie să se desfășoare, el poate fi implementat, dar nu poate fi implementat pe bucățele. Este nevoie și de dascăli dedicați și suficient de interesați să performeze, este nevoie și de o bază materială suficient de bună. Este nevoie de un sistem de evaluare și pentru dascăli, dar și pentru elevi, care este motivant și nu inhibant. Este nevoie de a construi alternative în sistemul public pentru a permite fiecărui copil să își găsească locul cel mai bun. Eu nu cred că România se împarte în două, dacă vorbim de educație în urban și în rural, fiindcă eu am fost dascăl și am predat la școala mea, care este unul dintre cele mai bune licee din România, dar am predat și în sate de lângă Sibiu și, mă credeți, nu mă credeți, cele mai bune lecții de fizică cu laborator le-am făcut într-un sat din județul Sibiu unde au fost atât de puțini copii, încât am avut în clasă 12 copii. Și cu 12 copii am putut să fac lecții de fizică cum niciodată nu am putut cu 36 de copii, fiindcă nu poți să faci același lucruri cu de trei ori mai mulți copii. Deci, șanse sunt, dascăli și în ziua de astăzi sunt. Sigur, trebuie să îi convingem iarăși că și în mediul rural se poate, or asta, în mod paradoxal, ține și de alte sisteme. De exemplu, de sistemul de transport public. Cum să convingi un dascăl sa facă navetă de 50 de km dacă pentru acei 50 de km face două ore și jumătate? Dacă are autostradă sau drum național pus la punct și ajunge în jumătate de oră, problema s-a rezolvat. Deci, iată, lucrurile nu sunt legate doar de un sistem. Lucrurile se leagă, în realitate, și asta știm, se leagă toate între ele. Și o societate funcțională cu un guvern performant poate să miște lucrurile destul de repede. Nu am nimic împotrivă să cumpărăm câte o tabletă pentru fiecare elev. OK, în timpul orei lucrează pe tabletă, poate are un dascăl care nu știe ce să facă cu cea și e păcat atunci, și în pauză iese în curte și se trezește în Evul Mediu și atunci discrepanța este cam mare. Dacă lăsăm aceste probleme doar în sarcina administrației locale, se poate și așa, dar atunci să le dăm bani primarilor, nu să le luăm bani. Deci PSD umblă prin țară și îi amețește pe toți cu povești că dau bani comunităților locale, când în realitate le iau bani comunităților locale să îți plătească ei prostiile de politici economice de la București. Și iată că se leagă și de economie, și de administrație locală, și eu cred că în România se poate. Dacă nu aș crede, nu aș fi aici. Dar singur cert nu pot, cum dumneavoastră singură nu puteți să faceți o școală bună, cum el nu poate singur să facă un județ bun și așa mai de parte. Și de aceea este nevoie de mai mulți și mă bucur că suntem mai mulți astăzi.

Întrebare: Înainte de a sosi aici, domnul Rareș Bogdan vorbea despre familiile domnitoare din învățământ care blochează sistemul. În loc să le permită tinerilor să ajungă în actul decizional, în loc să le permită oamenilor capabili să ajungă aici, în loc să le permite și altor oameni cu o altă mentalitate să ajungă să decidă, ei nu fac altceva decât să blocheze orice inițiativă. Guvernul Cioloș a dat o nouă lege privind concursul de director. În urma acestei legi, au ajuns directori și oameni care nu sunt implicați politic. Ce puteți face pentru acești oameni care sunt sabotați, nu sunt lăsați să-și îndeplinească funcția obținută prin concurs? Inspectoratul Școlar nu a făcut nimic, Guvernul nu cred ca va face ceva, deci speranța stă în Administrația Prezidențială.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Tema este evident mai largă și ea se numește politizarea marilor sisteme publice. Până nu scăpăm de această politizare nu rezolvăm problema și știți ce? Este foarte simplu. În realitate este foarte simplu. Eu pot să vă indic calea, dar dumneavoastră trebuie să o faceți. Calea se numește votul. Prin vot! Atâta vreme cât PSD guvernează nu se va schimba nimic. Ei și-au creat în 30 de ani un sistem foarte performant de înșurubare a clienților proprii în toate funcțiile publice. Atâta vreme cât va guverna PSD, acest lucru nu se va schimba. Când oamenii vor înțelege că acest partid nu dorește binele României, ci binele propriilor oameni și vor vota altceva, lucrurile se pot schimba. Lucrurile se pot schimba atunci când vom avea partide responsabile la guvernare, când vom acționa conștient pentru depolitizare. Depolitizarea nu înseamnă să-i dai afară pe toți pentru că au carnet de partid de o culoare, ci depolitizarea înseamnă să pui pe unul pe funcție fiindcă este capabil, performant, pregătit, nu pentru că are o anumită culoare. Asta încerc cam de mult să explic oamenilor, că nu trebuie să-i dăm afară pe unii, ca să vină ceilalți. Trebuie să-i dăm afară pe cei care nu pot sau nu vor și să-i punem pe unii care pot și vor.