Intervenție: Anul acesta, după cum vedeți - și în spatele nostru scrie 30 de ani - anul acesta festivalul are și... se întoarce la momentul 1989, căderea lui Ceaușescu, Revoluția română, abandonarea comunismului, căderea Zidului Berlinului, alegerile libere din Polonia, redeșteptarea națională în Republica Moldova și trecerea la grafia latină, la limba română, Revoluția de catifea din Cehoslovacia - un an plin de semnificații pentru Estul Europei și pentru România. V-aş întreba, domnule Președinte Iohannis, ce înseamnă pentru dumneavoastră anul 1989? Cum vă raportați la acel an?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Mulțumesc pentru întrebare. Dacă îmi este permisă o scurtă introducere, un fel de răspuns la deschidere și la prima prezentare. Aș începe cu felicitări! Felicitări festivalului! Asta înseamnă felicitări organizatorilor, participanților, sprijinitorilor sau sponsorilor sau finanțatorilor, dar cred că foarte important, și spectatorilor. Niciun festival nu poate să aibă succes dacă nu are spectatori buni și, când m-am pregătit pentru această întâlnire, am citit ce mi-au pregătit colegii, mi-a reconfirmat, un festival crește, cel puțin în aceeași măsură cu ce se prezintă și cui se prezintă. Spectatorii sunt la fel de importanți ca și actorii, pentru a produce un efect de sinergie care face, până la urmă, dintr-un festival un succes. Și dumneavoastră ați reușit, ați crescut de la an la an -  ceea ce pentru un festival care sunt convins că s-a născut ca un festival de nișă - este remarcabil și notabil și am vrut să spun aceste lucruri.

Invitația nu m-a surprins, nu știu de ce vă surprinde că am venit fiindcă eu sunt permanent în căutare de, hai să zicem, provocări și ocazii puțin mai interesante pentru dezbateri. Deci, una peste alta, am venit cu mare plăcere și vă mulțumesc! Nu o să lungesc introducerea fiindcă îmi doresc o, ceea ce s-a anunțat, o dezbatere, deci ceva foarte interactiv și atunci deja aș trece la prima temă. '89 pentru mine este, ca și pentru majoritatea românilor, Revoluția din decembrie '89, un eveniment clar disruptiv. Dar nu numai pentru mulți ca noi este un eveniment care a încheiat o etapă și a deschis altă etapă, este unul dintre puținele evenimente care este disruptiv și pentru societate. Am rupt, clar, cu o etapă nefericită de dictatură comunistă și am început o nouă etapă. Cred că este bine să ne amintim că această nouă etapă nu a venit ușor și nu mă refer doar la evenimentele propriu-zise din decembrie, care au avut o puternică notă tragică și prin numărul mare de victime și prin faptul că o clică și-a arogat repede puterea care nu a fost ușor de luat, deși prin faptul că noi toți ne-am dorit lucruri despre care am visat prea mult și am știut prea puțin: libertate, democrație, autodeterminare, societate liberă, societate civilă și așa mai departe. Și a durat mult, foarte mult, până în ziua de astăzi, căutarea sensurilor profunde ale acestor noțiuni și, dacă îmi permiteți, într-o notă personală, nu pot să-mi imaginez o altă conjunctură nicăieri în lume în care aș fi ajuns eu Președinte. Și cred că este notabil. Nimic nu arăta că așa ceva este posibil și, iată, că oamenii au făcut să fie posibil. Deci, cred că printre acele lucruri la care am visat cu toții și pe care le-am învățat greu, se numără și a face imposibilul posibil.

Întrebare: Credeți că libertățile anului 1989 încep să pălească și avem nevoie de un nou punct zero?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Doamne ferește de un punct zero. Eu cred că suntem, însă, într-o etapă foarte importantă, în care trebuie să consolidăm ceea ce am câștigat. Faptul că s-a ajuns politic la acest - eu am denumit situația asta un accident democratic. Deci, faptul că s-a ajuns la acest accident democratic, cu un guvern tip proxy, cu un partid care a câștigat pur și simplu niște alegeri și crede că posedă România, arată că ne-am relaxat prea repede sau am crezut prea repede că politica nu ne privește. Istoria, de fiecare dată, ne-a arătat că ne privește și, de câte ori am avut impresia că nu ne privește, ne-am trezit cu o dictatură sau ceva similar. Acum nu este prea târziu, dar, dacă mai stăm un pic, s-ar putea să fi fost prea târziu. Și, paradoxal, remediul este la îndemâna fiecăruia. Este simplu, extrem de simplu, trebuie doar mers la vot. Acest accident al democrației care este actuala guvernare PSD și majoritatea controlată de PSD nu a fost posibilă fiindcă un număr enorm de oameni s-au dus să voteze PSD. Nu, s-au dus tot aceia care au votat și în 2014, și în 2012, PSD. Marea diferență a fost că ceilalți nu s-au dus, din varii motive, nu vreau să intru acum în motivele absenteismului de la alegerile din decembrie 2016. Dar, acest accident al democrației, dacă vrem să fim foarte cinstiți, se datorează mai puțin PSD, atunci, și mai mult absenteismului la alegeri. Democrație fără alegeri nu există, cum nu putem încă să ne imaginăm democrație fără partide și cum, cu certitudine, nu putem să ne imaginăm democrație fără oameni. Şi atunci, lucrurile încep să devină în același timp complicate și simple. E complicat, fiindcă ne dăm seama că mecanismele democratice nu sunt banale, nici simple, și nici un actor singur în întreg circul nu are capacitatea să decidă singur, cel puțin nu pentru o perioadă mai îndelungă. Simplu fiindcă ne dăm seama că atunci când nu funcționează, ni se datorează în parte nouă. Nu trebuie să căutăm vină tot timpul la alții. Cred că este extrem, dar extrem de simplu, într-o singură zi să cheltuim poate o oră, mai mult nu durează, și să mergem să ne exprimăm opinia noastră, nu opinia altuia. Noi exprimăm ce credem noi, sigur, din ce este pe listă. Dacă nu găsim nimic pe listă ce ne convine, acesta nu este motiv să nu mergem. Poate până data viitoare participăm la ceva ce ne convine. Deci, rețetele se cunosc, dar cred că trebuie să ne amintim că depinde de noi, depinde de noi literalmente, depinde de noi ce se întâmplă și, cel puțin în această sală, nu cred că este cineva care își dorește noi accidente ale democrației. Eu cred că toată lumea își dorește o Românie în care poate să trăiască demn, liber, să fie respectat, să îi respecte pe alții și atunci avem șansa să construim o democrație solidă.

Moderator: Vorbiți de accident al democrației. Poate fi acest accident al democrației înlăturat? Să fie refăcută democrația prin alegeri? E de ajuns să votezi?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, este de ajuns să votezi, dar trebuie să votezi, altfel nu funcționează. Cu cât mai mare este numărul de votanți, cu atât mai evident respectă rezultatul voința societății și asta căutăm. Până la urmă, absența de la vot face ca altcineva să o hotărască în locul nostru, or eu nu vreau să vă hotărască altcineva în locul meu în ceva ce este atât de important, este la baza democrației votul. Și atunci, de ce să las pe altul să o hotărască în numele meu? Sunt convins că ați urmărit, în ultima vreme, că apare tot mai des și în tot mai multe circumstanțe ceva ce se numește „wisdom of the crowd”- înțelepciunea mulțimii, despre asta este vorba. Nu poate un individ să fie înțelept în locul mulțimii, iar înțelepciunea națiunii se exprimă la vot, e foarte simplu, dar fără participare nu se exprimă înțelepciunea, se exprimă altceva, ce poate fi manipulat şi este foarte păcat să lăsăm lucrurile meargă înapoi, acolo unde poate fi manipulat. De asta am spus nu vreau să ajungem la un punct zero, nu suntem la un punct zero, nu trebuie să ajungem la un punct zero. Noi am crescut ca și societate, în ultimii 30 de ani am crescut. Nu poate nimeni să nege această creștere, diversificare. Să ne uităm numai în sală. Este inimaginabil așa ceva într-un  moment zero, dar ca să nu ajungem la un moment zero, trebuie să consolidăm ceea ce am câștigat și e simplu, foarte simplu.

Moderator: Domnule Președinte, între alegeri există un interval - patru sau cinci ani - cu oameni care gândesc politic, urmăresc politicul și care se exprimă. Acei oameni fac parte din societatea civilă, societatea civilă care are nemulțumiri, are petiții, face proteste, are acțiuni sau, pur și simplu, gândește împreună cu un grup de prieteni asupra politicului. Cum aţi simțit dumneavoastră, în ultimii cinci ani sau în ultimii trei ani, reacția societății civile, ce mesaje ați primit și cum puteți să răspundeți din funcția de Președinte acestor mesaje care, nu trebuie să ne ascundem, de fapt, aceste mesaje duc o mare nemulțumire către omul politic, către oamenii politici. Deci care a fost reacția şi replica dumneavoastră?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Este un proces lent cel al maturizării a ceea ce ați numit societatea civilă, fiindcă, practic, noi nu avem o tradiție. Dacă ne uităm puțin în urmă, nu am avut niciodată în România o tradiție a societății civile. De aceea, această voință nepolitică, dar legitimă a crescut încet și, în continuare, după părerea mea,  vocea ONG-urilor, vocea societății civile, este încă o voce prea mică față de ceea ce ar putea să fie în România. Deci mai este mult, mult loc de creștere. Pe de altă parte, prin felul în care politicul, care a ajuns la putere, a acționat, a mobilizat foarte, foarte multă energie în societate și aș vrea să ne amintim doar de valul imens de proteste după ce apăruse acea nefericită Ordonanță 13, care dintr-o dată, ne-a propulsat în exemplu pozitiv în întreaga lume. Deci societatea românească are resurse, are oameni, are voință, are și știință de organizare, însă suntem încă în faza aceea, când pentru mobilizare, este nevoie de un input foarte puternic. Or, eu mi-aș dori ca societatea civilă să fie la fel de puternică, agilă și implicată şi când input-ul nu este atât de negativ şi de puternic cum a fost acea încercare de Ordonanță 13. Am avut vârfuri, pe urmă am avut perioade mai liniștite, însă în toată perioada din decembrie '89 până astăzi, cred că putem să evaluăm că implicarea societății a crescut, practic, tot timpul. Deci este o creștere evidentă, foarte bună și foarte binevenită. E nevoie în continuare de consolidare și, pentru mine, acum, calitatea de Președinte trebuie să spun că această creștere a implicării, a gradului de implicare, a numărului de participanți mă bucură foarte mult și mă ajută, mă ajută enorm, fiindcă eu nu sunt un fel de director general sau un fel de agent care trebuie să rânduiască lucruri concrete, sunt Președintele care trebuie să aibă grijă de o relație potrivită între stat și societate, între entitățile statului și, știți foarte bine, dacă în orice ecuație părțile sunt dezechilibrate, a crea un echilibru între ele este extrem de dificil. Deci, pentru o societate - vorbesc acum de societate, nu societate civilă, general - pentru o societate care funcționează bine, partea de ONG-uri, de societate civilă trebuie să fie foarte puternică pentru a contrabalansa dorința care apare de multe ori, a statului sau a partidelor politice de a-şi aroga prea multă putere.

Felul în care actuala majoritate acționează și folosește puterea este un mod eminamente primitiv, este un mod de a lua puterea pentru sine. Or, democrația nu asta presupune. Democrația presupune a lua puterea pentru a fi în slujba societății. Ăștia iau puterea ca să aibă ei pentru ei, deci este o diferență enormă între optim și ceea ce avem noi acuma. Dar, cu cât este mai puternică, mai organizată, mai vocală societatea civilă, cu atât mai ușor se readuce întreaga societate într-un echilibru și au fost multe faze în care nu numai m-am bazat pe ceea ce face societatea civilă, am și colaborat destul de mult și, de fiecare dată, recunosc, foarte bine.

Întrebare: Ce garanție putem avea că un referendum pe justiție va avea loc și va avea loc curând? Cum putem face ca măcar cei pe care i-am pomenit fugitiv vor putea avea un cuvânt de spus în deciderea întrebării sau întrebărilor de la referendum?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: O garanție... Garanția pot să fiu doar eu, fiindcă Președintele convoacă referendumul. S-a vorbit mult despre referendum și am spus, în mai multe rânduri, că lucrurile trebuie evaluate din foarte multe puncte de vedere. Știți că, de multe ori, dorința este una, putința este alta. Eu nu am vrut să convoc un referendum doar că se ne aflăm în treabă și să nu treacă, fiindcă nu participă lumea sau nu este suficient interes. Una peste alta, discuția a revenit, cum probabil ați observat, și discuția nu a revenit întâmplător pe referendum. Am primit acum nu multe săptămâni o lege spre promulgare, care clarifica anumite aspecte tehnice legate de alegeri, și de europarlamentare, și de alte alegeri, printre care pesediștii introduseseră un paragraf că împreună cu alegerile europarlamentare nu se poate organiza nimic altceva, nici alte alegeri, nici referendum. Și mi s-a părut foarte suspect. Atât de suspect încât am contestat această prevedere la Curtea Constituțională, având ceva în minte pentru ce ar putea urma. Curtea Constituțională mi-a dat dreptate. Acea prevedere este neconstituțională și, ca atare, am început să analizez, împreună cu echipa mea de la Cotroceni, cum ar fi dacă aș convoca un referendum fix pentru data alegerilor europarlamentare. La început am fost relativi puțini entuziaști pentru această idee, adică eu și încă vreo doi, trei, dar am reușit să conving mai mulți că trebuie să judecăm foarte, foarte bine această chestiune. Și, una peste alta, ca să nu fac o poveste lungă, lucrăm deja intens la asta, analizăm datele, variantele, partea legală, și așa mai departe. Eu sunt aproape hotărât să convoc referendum pentru data de 26 mai, când avem alegeri europarlamentare. Aproape. Deci, lăsați-mi o marjă, care se datorează nevoii unei analize aprofundate, unei discuții aprofundate, fiindcă nu vreau să fac eu un referendum pentru ceva anume. Dacă fac referendum, atunci vreau să am parteneri nu numai partidele, probabil mai mult din Opoziție. Vreau să am parteneri și societatea civilă, românii care își doresc să dea un semnal clar și, pentru asta, pot să vă spun că, de o săptămână încoace, lucrăm foarte, foarte intens.

Moderator: Iată că avem și știri de presă. Spuneți că susțineți un referendum și că sunteți aproape convins de necesitatea unui referendum. Așteptăm o decizie din partea dumneavoastră și a Administrației Prezidențiale, dar înclinați spre un referendum.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: A mai rămas o mică parte din întrebare fără răspuns, dați-mi voie să răspund și acolo. I-am rugat pe cei din echipa mea să îmi propună, acum, mâine, poimâine, un prim draft de agendă, care, cu siguranță, va presupune și o întâlnire cu câțiva reprezentanți foarte hotărâți din societatea civilă.

Întrebare: Domnule Președinte, cred că ar trebui să faceți un referendum pe cultură, nu pe justiție. Prim-ministrul României a spus europenilor că, în România, corupția este un fenomen de diferență culturală față de alte țări. Prin urmare, eu cred că justiția, pentru că iau în serios ce spune Prim-ministrul țării mele, va trece la Ministerul Culturii. Probabil Ministerul, domnul Tudorel Toader și procurorii se vor preocupa de problemele culturale. Drept urmare, cred că și la Cotroceni, consilierul dumneavoastră se va ocupa de corupție și invers. Vreau să vă întreb ce faceți cu corupția, ce faceți cu justiția, în situația în care Prim-ministrul țării în care dumneavoastră sunteți Președinte spune că corupția este un fenomen de diferență culturală?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Știți că, pe undeva, are dreptate, fiindcă tolerarea corupției este un fenomen legat de cultură și educație. Corupția are întotdeauna, actul de corupție, doi actori – unul care dă și unul care primește. Cel care dă și cel care primește au o vină comună și faptul că nu suntem noi mai vehemenți împotriva corupției, cu siguranță, se datorează și faptului că, la noi, încă nivelul de educație nu este optim. Acesta este unul dintre motivele de bază pentru care am început să lucrez pe proiectul „România Educată”. Noi avem nevoie de educație nu numai ca să recunoaștem un Brâncuși când îl vedem. Noi avem nevoie de educație și să recunoaștem dacă justiția este dreaptă sau nu, dacă un act făcut de un politician este un act de lobby sau un act de corupție, și așa mai departe. În orice sector, dacă mergem în profunzime, vedem că mai multă educație aduce mai multă claritate și cred că pentru unii din înalții demnitari ar fi o lecție interesantă să aibă contact și cu cultura. Așa cum, pentru noi, este nu neapărat de dorit, dar se vede că fără noi nu se poate să ne implicăm în combaterea corupției. O justiție dreaptă, o luptă anticorupție eficientă este absolut necesară pentru România, lucru pe care l-am spus de foarte multe ori și o să îl repet încă de foarte multe ori, fiindcă eu cred că asta ne trebuie.

Un referendum, ca să nu rămână lucrurile cumva, așa, în suspans, nu poate să producă o lege. Un referendum, însă, poate să exprime atitudinea nației, și asta vreau. Și îmi doresc ca națiunea română să spună clar dacă vrea să tolereze în continuare corupția și corupții care schimbă legea pentru ei, ca să scape, sau dacă trebuie să tragem linie și să spunem „până aici și atât!”. Și de aici începem să reparăm ce s-a stricat, fiindcă s-a stricat deja foarte mult, foarte, foarte mult. Și știți bine că marile sisteme publice, educația, justiția, sunt destul de rezistente și reziliente, dar odată ce încep să scârțâie, se repară foarte greu, și eu sper să ajungem foarte repede în faza în care se termină această golăneală cu care avem de-a face în actul guvernare și să începem să reparăm lucrurile.

Întrebare: Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, marile probleme la oamenii politici care acum guvernează, care ne abat de la un stat de drept, de la drepturile omului, de la un stat democratic?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Semnale de alarmă s-au tras nenumărate. Dacă vedem un pic în interiorul țării sunt atâtea manifestări și chiar manifestări de stradă, adică demonstrații organizate de societatea civilă, chiar și de unele partide, care acuză că foarte multe demersuri sunt greșite, sunt fundamental greșite. Se schimbă legile justiției de nenumărate ori cu scopul evident de a albi dosarele unor persoane cu probleme penale din arcul puterii. Avem nenumărate promisiuni pentru mari măsuri de infrastructură care pur și simplu nu există. Nu vi s-a părut ciudat când a fost protestul din 15 martie cu 15 minute, culmea atunci s-a lucrat cică la nu știu ce autostradă, dar după ce s-a terminat protestul, s-a terminat și lucrul la autostradă, deci o butaforie. În domeniul infrastructurii avem de-a face cu o butaforie, adică ne facem că ne facem. În economie dacă întrebați orice economist, orice specialist, orice om de afaceri, oamenii sunt siderați de felul în care se legiferează. Vă dau doar ultimul exemplu: Ordonanța 114, care duce la deraierea unor întregi sectoare vitale pentru economia românească, indiferent dacă un sector sau altul îți este simpatic sau antipatic, o economie funcționează cu toate sectoarele, nu unul da, unul ba, unul da, unul ba. Acest fel de a guverna în disprețul oamenilor, în disprețul economiei reale nu poate fi nici măcar tolerat, d-apoi lăudat. Și avem, cel puțin eu am așa un sentiment extrem de neplăcut de deja-vu, știm că lucrurile merg prost, toți ne spunem că merg prost, vedem că merg prost și se duc la televizor și ne povestesc că va curge lapte și miere. Nu vă supărați, eu am trăit exact jumătate din viața mea într-o perioadă când mi s-a garantat negru pe alb că viitorul este de aur. Nu a fost. A fost un viitor negru. L-am schimbat în decembrie '89, fiindcă ne-am săturat. Eu nu mai sunt dispus să văd una și să aud de la guvernanți că totul este senzațional, doar că nu îi înțelegem bine. Adică, alții sunt vinovați, sunt vinovați străinii, sunt vinovate concernele multinaționale, este evident, vinovatul de serviciu - adică eu, eu sunt evident vinovat că nu se fac autostrăzi, că nu se fac spitale, că şcolile au wc-ul în curte şi aşa mai departe. Ok! Partea mea de vină pot să mi-o iau, sunt Preşedintele României şi aşa e România, deci am şi eu, cu siguranță, o parte din vină, dar instrumentul de remediere este clar la Guvern și nu la Președinte. Toate acestea, dacă ar fi chestiuni izolate, probabil ar putea fi tratate ca și proastă guvernare sau parțial proastă guvernare sau un ministru nu își face treaba sau doi sau trei. În realitate, însă, lucrurile sunt mult, mult mai grave, fiindcă toate domeniile merg prost, în toate domeniile suntem mințiți pe față că se face și nu se face și, culmea, regulile democrației sunt folosite drept scuză pentru lucrurile care nu funcționează. Regulile sau legile sunt învârtite și folosite pentru a produce explicații, pentru a produce scuze, fie pentru ceva ce se face, de exemplu schimbarea legilor justiţiei - ei zic „domne, trebuie să fie mai bine ca să nu fie mai rău; deci le schimbăm pe toate până ni se potrivesc”, fie se folosesc regulile democrației pentru a scuza tot: „noi am câștigat alegerile, așa că, fraților, să fiți voi sănătoși, noi facem ce vrem”. Asta pentru un neinițiat sună cumva democratic, dar în realitate nu este. Asta se numește dictatura majorității. O dictatură a majorității poate veni dintr-o democrație care nu funcționează bine și cred că pe aici, undeva, suntem. Deci într-o democrație nu poţi să spui „eu fac ce vreau fiindcă am câștigat alegerile”. Trebuie să spui „eu fac ce pot, fiindcă am câștigat alegerile și am fost pus să rezolv treburile publice”, or, așa ceva de la pesedişti încă nu am auzit. Dacă ar fi să concentrez întreaga evoluție revoltătoare din ultimii doi ani, aș spune că avem de-a face cu pervertirea statului și pervertirea regulilor democratice. Asta, într-adevăr, este foarte grav.

Întrebare: Anul trecut am sărbătorit 100 de ani Centenarul României. Acum 100 de ani aveam un guvern destul de bine pregătit, școlit la Sorbona, în mare parte. Acum nu mai avem așa ceva, nu mai este pregătit. Puterea este la pământ momentan din punct de vedere al bagajului de cunoștințe. Puterea, în prezent, are un bagaj de cunoștințe mult mai mic decât îl are un student de facultate mediu. Știm de putere, dar opoziția ce face? Cum vedeți dumneavoastră opoziția în prezent, că vedem că de câte ori încearcă să discute în Parlament, să își spună punctul de vedere, li se închid microfoanele. Ce părere aveți dumneavoastră de acest lucru?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Cred că s-au făcut greșeli pe parcurs în selecția politicienilor care sunt promovați și greșeli nu s-au făcut numai într-o parte, cred că greșeli s-au făcut și într-o parte și într-alta, însă într-o parte este evident că se merge cu destul de multă rea-voință și cinism spre pervertirea întregului aparat al statului, în cealaltă parte, vorbesc la opoziție, există voința de a face lucrurile mai bine. Poate nu există încă toată știința de a face lucrurile mai bine, dar la asta lucrăm și la asta se lucrează. Putem să observăm, cum bine ați spus, în Parlament, că nivelul dezbaterii este într-o zonă de multe ori care nu ne bucură, ca să zic așa, însă întreaga logică ne-a dus acolo. Este evident că, dacă folosești puterea ca să îți speli dosarele penale, dacă folosești puterea ca să alimentezi clica proprie, dacă folosești puterea ca să te menții la putere, atunci undeva se pierde ceva esențial și ceea ce se pierde, în esență, este chiar dialogul democratic. În Parlament lucrurile sunt gândite ca un dialog între Putere și Opoziție şi, sigur, la final se votează. Este ok și cine are mai multe voturi, acela își trece legea sau amendamentul. Dar dacă întregul demers este puternic distorsionat spre pervertire, atunci evident că pierde și o parte, și cealaltă parte. Şi se constată că, de multe ori, oameni de bună-credință și de bună educație din opoziție nu știu cum să reacționeze aici, fiindcă dacă vin cu un discurs pregătit, alambicat, documentat, nu prea penetrează, nu prea penetrează nici în Parlament, dar, să fim sinceri nici în media, nici public mult nu mai au. Dacă mulți într-o sală țipă ca descreierații, unul cu un discurs rațional și frumos construit e greu de auzit. Deci lucrurile sunt foarte, foarte complexe și dacă începe să se piardă din sistemul democratic o părticică, încep să se strice și alte părți. De aceea am spus ceea ce am spus înainte, că avem răspunderea și trebuie să reparăm lucrurile.

Întrebare: Noi luptăm pentru egalitatea persoanelor LGBT de 23 de ani și avem norocul să avem o comunitate mare, numeroasă și frumoasă care a fost victima unui discurs plin de ură în ultimii 3 ani în România, care s-a concretizat printr-un referendum eșuat, ceea ce arată că societatea înțelege la noi foarte multe lucruri. În același timp avem o clasă politică care ignoră decizii ale Curții Constituționale pe tema protecției vieții de familie pentru persoane LGBT. Chiar ieri, Senatul a decis să respingă, pentru a multa oară în ultimii 10 ani, o propunere legislativă privind parteneriatul civil și ne așteaptă doi ani de campanie electorală, ne așteaptă 2 ani în care ura poate să devină din nou subiectul principal pe agenda politică. Care este rolul politicienilor în a combate acest discurs homofob și discurs transfob? Ce responsabilități avem pentru minorități? Se poate să avem stat de drept fără drepturile omului?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Stat de drept fără drepturile omului nu poate să existe și trebuie să ne amintim sau să ne reamintim că aceste lucruri sunt statuate și în Constituția noastră. Deci nu trebuie să mergem undeva să le căutăm, le avem în Constituție. Însă, cu siguranță că nu este suficient ca un lucru să fie scris în Constituție, trebuie şi să fie respectat și, mai mult, să fie transpus în practică. În această zonă, cred că societatea mai are un drum lung de parcurs. Este vorba de acceptare, este vorba de educație şi este vorba de toleranță. Vă amintiți, când a apărut acea idee cu referendumul, eu, dintr-o dată, am devenit inamicul public numărul unu pentru o grămadă de oameni, când am spus că trebuie să fim toleranți. Şi s-a văzut că, din păcate, am avut dreptate. Cei care au promovat referendumul au fost orice, numai toleranți nu. Dar românii, românii au fost mult deasupra acestui discurs. Au dat o lecție imensă acestor infatuați care au propagat ura și, pur și simplu, cum se spune mai popular, i-au tratat cu flit. Deci, dacă vrem să revenim la conceptul acela „înțelepciunea mulțimii”, românii au fost mult deasupra clasei politice, cel puțin a acelei părți care au promovat agresiv și cu un discurs bazat de multe ori pe ură și intoleranță acel referendum. Deci românii au demonstrat că sunt un popor deschis, înțeleg, și, la o adică, acționează cu totul și cu totul altfel decât se așteaptă unii politicieni și unii sociologi.

Întrebare: Domnule Președinte, având în vedere că drepturile omului și, din nou, justiția, pentru că e o problemă la nivel național, am văzut după Ordonanța 7 de modificare a legilor justiției, că magistrații, după aproape 10 ani, au ieșit și au protestat, nu au mai ieșit în ultimii 10 ani la proteste, au întrerupt chiar activitatea și au vorbit public despre aceste probleme pe care le creează Ordonanța 7, pentru ei și, mai ales, pentru independența justiției. Iar apoi am văzut 30 de președinți de instanță care au ieșit public și au cerut Consiliului Superior al Magistraturii sancționarea colegilor care protestau și, ieri, jandarmii de la Curtea de Apel București i-au izgonit pe procurorii și judecătorii care protestau liber și decent în fața Palatului de Justiție, pe scările Palatului de Justiție. Cum vedeți acest lucru și ce considerați, vor să le închidă gura, se tem de ei?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, dar nu vor reuși. Nu se mai reușește demult în România cu așa ceva. Vă amintesc doar 10 august, unde ce am văzut? Oameni care au demonstrat pașnic, lejer, deschis, pentru o Românie mai bună, pentru dreptul lor și cu o acțiune disproporționată, ca să nu folosesc alte cuvinte, ale instituțiilor statului care nu numai că s-au făcut ei de minune și că au suferit oameni, că au fost răniți, au făcut România de minune. De atunci, dacă ați urmărit, în toate rapoartele legate de domeniul drepturilor omului, libertăți de manifestare, libertatea presei, suntem citați la capitolul „așa nu”, din cauza felului în care s-a acționat pe 10 august. Iar cu magistrații: cei care au protestat tot respectul și admirația mea. Și este clar că acei oameni s-au uitat, au răbdat, au tăcut, dar acum paharul s-a umplut și bine făcut că au ieșit și au început să își spună părerea. Fiindcă multe dintre modificările care s-au făcut sunt modificări care afectează sistemul de justiție și sunt modificări care sunt de înțeles în adevărata dimensiune pentru cei din sistem, nu pentru cineva din afară, care nu are niciun contact direct cu felul în care justiția este organizată în România. Deci, oamenii aceia bine au făcut că au ieșit, și judecătorii, și procurorii și ceilalți care lucrează în justiție, ca să atragă atenția că este extrem de grav ce se întâmplă. Este un atac nemaivăzut asupra sistemului de justiție, asupra independenței justiției. Și faptul că unii puși pe funcții de conducere au fost probabil convinși să se declare împotriva acestor manifestări mi se pare un lucru complet irelevant. Mai bine nu ziceau nimic, vorba aceea, „dacă tăceai, filozof rămâneai”. Deci bine fac și bine ar face politicienii să ia seama ce se spune acolo, fiindcă oamenii nu ies nici din rea-credință, nici din rea-voință, nici fiindcă n-au chef să lucreze, lucrează foarte mult, sunt supraaglomerați. Ei au ieșit din disperare și vor să își arate această disperare și noi o înțelegem.

Moderator: Ați vorbit acum de afectarea sistemului de justiție prin această ordonanță. Credeți că se încearcă și o intimidare a magistraților?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: S-a încercat, dar nu s-a prea reușit. Ar fi culmea să fie intimidabili magistrații. Nu știu cum putem să descriem un număr mare. Pot doar să repet ce-am mai spus. Eu cred că justiția din România este independentă, cred că magistrații sunt oameni foarte serioși, foarte bine pregătiți, care își fac treaba foarte bine. Și tocmai de aceea, o clică politică, care acum, pur întâmplător, este la putere și mulți dintre ei au dosare penale, încearcă să își subjuge justiția politic. Noi am avut în România, din păcate, mai mulți ani de justiție politizată decât de justiție liberă. Acum, când avem justiție independentă, am face bine să o păstrăm așa și să îi ajutăm. Și nu e vorba de Ordonanța 7. Ordonanța 7 a fost ultima picătură care a făcut să se umple prea mult paharul. De fapt, întregul asalt organizat asupra justiției a pornit aproape din prima zi de când acești pesediști au ajuns la putere, cu Ordonanța 13. De atunci, avem un asalt neîntrerupt, organizat și intenționat al PSD asupra justiției, trebuie să spunem lucrurile foarte clar. Nu trebuie să ne ferim de aceste chestiuni. Dacă tot vorbim așa, de jur-împrejur, poate ne iau de proști, cred că suntem noi proștii.

Întrebare: Printre grupurile vulnerabile cu care lucrez se numără și persoanele care trăiesc cu HIV, care, din 29 august, au rămas fără tratament, adică autoritățile române, în acest moment, autoritățile române le încalcă dreptul la viață, la sănătate și le condamnă la tratamente inumane, la tortură. Vreau să vă întreb ce măsuri ați luat sau veți lua pentru a rezolva această problemă?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Este un exemplu revoltător de incapacitate guvernamentală în domeniul sănătății publice. Răspunderea este clar la cei care guvernează. Indiferent ce spun unii și alții, problema se rezolvă doar acolo. Însă noi, la Președinție, nu putem să ne facem că nu vedem aceste probleme și cred că este important și ce facem noi prin multiplele întâlniri, prin multiplele luări de poziții. Cred că noi contribuim destul de serios la conștientizarea acestei probleme și la cunoașterea acestei probleme, și avem oameni suficient de bine pregătiți care vor putea să vină cu expertiză și cu proiecte pentru îmbunătățire. Această chestiune a sănătății este una extrem de sensibilă și, pe bună dreptate, toate studiile sociologice arată că românii sunt foarte preocupați de ineficiența sistemului public de sănătate. Și acest aspect, pe care l-ați menționat, este unul extrem de revoltător și arată că una se promite și alta se face. PSD, când a cerut votul românilor, a promis sistem de sănătate performant, spitale regionale publice. Nu cred că s-a dus ăsta la un spital public, nu? Parcă așa se vorbea. Ce facem noi este să conștientizăm și să facem presiune ca să facă cei care trebuie să facă.

Întrebare: Care este un film documentar, pe care l-ați văzut în ultimul, nu știu, an, ultimii doi ani, poate sunteți ocupat și nu ați avut timp să vedeți foarte multe filme documentare, pe care l-ați recomanda spectatorilor să îl vadă? Şi, pentru că v-ați plimbat destul de mult și cunoașteți mult mai bine în România decât unul ca mine, care ar fi o temă de documentar care vi s-ar părea interesantă?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: O, sunt nenumărate teme interesante și cu siguranță dumneavoastră care sunteți mult mai în domeniu decât mine, o să găsiți acestea, nu-mi fac nicio problemă. Cu acest festival, cum bine știți, acum am primul contact, deci nu pot să spun mai mult decât am primit din materialul făcut de colegii mei, dar eu am o istorie lungă cu filme documentare, poate vă amintiți de acel festival, Astra Film, de la Sibiu, care merge mult în urmă, este un festival de film documentar de care Sibiul este mândru și în calitate de fost primar, pot să spun că știu un pic despre ce este vorba.

De regulă, nu răspund la astfel de întrebare, „ce carte ați citit?”, „ce mâncare vă place?”, dar de data asta vă răspund, fiindcă am participat personal la lansarea unui documentar extraordinar de frumos despre România sălbatică și cred că așa se numea nu?.... Neîmblânzită, corect. Este primul film documentar la care am participat chiar la lansare şi nu mi-a părut rău. Cred că este unul din filmele pe care le-aș recomanda. Știu că nu e din specificul acestui festival, dar întrebarea a fost generică de documentare și cred că este - nu vreau să intru în mai multe detalii ce filme am mai văzut, câteodată în week-end apuc să văd filme - este foarte interesant de observat la ce performanță enormă s-a ajuns în domeniul filmelor documentare și cât de interesant sunt făcute pentru oameni total necunoscător, deci pentru amatori. Multe, foarte multe dintre ele cred că vin exact în zona în care omul simplu se așteaptă, de fapt, să vină filmul și televiziunea în zona de educație și asta mă bucură mult.

Întrebare: S-a vorbit destul de mult în seara asta despre cultură, despre educație, și, la 30 de ani de la momentul 1989, vă reamintesc că de mai multe ori ați spus că susțineți facerea unui Muzeu al comunismului, unui Muzeul național al comunismului. Concret, ce puteți, ce doriți, ce planificați să întreprindeți în această direcție? Vă mulțumesc!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Concret, am de gând să mă implic în continuare până conving pe un guvern să facem acest Muzeu al comunismului, cum m-am implicat și în treaba cu Muzeul Holocaustului, care s-a mișcat un pic, pe urmă s-a oprit într-un consiliu, dar lucrurile o să meargă mai departe. Pentru a pentru a pune în practică un astfel de proiect, este nevoie să colaboreze ambele laturi ale Executivului. Președintele este parte a Executivului, dar cealaltă parte este Guvernul și ca să funcționeze este nevoie de o colaborare între aceste două părți ale Executivului. Momentan, nu suntem în situația în care putem să colaborăm foarte eficient pentru astfel de proiecte mari, dar eu am foarte multă răbdare, pentru unii prea multă răbdare și sunt foarte hotărât să ajung în punctul în care se şi pun în practică aceste lucruri.

Întrebare: (...) Este vorba de unirea României cu Moldova, de ce nu s-a făcut în Anul Centenar și de ce nu s-a încercat nimic? Doar numărul 2 a vorbit ceva, însă foarte neclar, și nimeni nu a încercat să facă ceva, un referendum. Parlamentul sunt convins că nu va vota niciodată această Unire, și de asta vă întreb pe dumneavoastră de ce şi când va fi posibil să facem acest referendum, să ne unim cu Moldova?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Atunci când ambele popoare vor hotărî că vor acest lucru, atunci se va întâmpla.

Intervenție: Am primit această invitație și am considerat-o ca un fel de ironie plăcută pentru că săptămâna viitoare veți avea la Cotroceni un alt eveniment care se cheamă „Drepturilor omului și tutunul”, unde nu vom fi invitați, dar ne așteptăm de la dumneavoastră, în continuare, la toleranță, la înțelegere...

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Dar veți fi menționați, poate.

Intervenție: Întrebarea mea este însă mai degrabă o curiozitate jurnalistică. Cum comentați noile apariții pe scenă politică, noile partide de gen Uber, așa au fost numite, fără o ideologie, fără o structură, dar vehicule. Şi, în acest context, care este opinia noastră despre proprietate? Mulțumesc frumos!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Este simplă. Cred că proprietatea trebuie să fie nu doar un fapt, trebuie să fie garantată și cel care o garantează trebuie să fie Statul. Sau, cum spun unii, proprietatea este sfântă. Nu cred că trebuie folosit cuvântul „sfânt” pentru asta, dar cel puțin garantată și clară trebuie să fie. Cum am spus înainte, am trăit o bună parte din viața mea într-o societate în care proprietatea nu a fost deloc garantată, nici măcar respectată, nici drepturile omului. Nu îmi doresc să revenim la așa ceva și orice abordări de acest tip că proprietatea... Deci refuz, clar, categoric şi ori de câte ori este nevoie, abordări de tip iliescian, că proprietatea este un moft. Proprietatea nu este un moft, proprietatea este un drept al cetățeanului și Statul nu trebuie să fie parte pasivă, Statul trebuie să garanteze proprietatea, în tot ce înseamnă cuvântul garantare.

Intervenție: Sunt parte din electoratul tânăr și anul acesta am ocazia să votez de două ori oamenii care mă reprezintă atât în România, cât și în străinătate. Și vreau să vă întreb în calitate de Președinte ce regrete aveți din primul mandat și de ce ar trebui să voteze românii pentru al doilea mandat și ce vă propuneți să faceți în cazul în care românii vă aleg pentru a doua oară? Vă mulțumesc!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Cât timp mai avem?

Moderator: Stăm cât vreți, domnule Președinte.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, regretul meu din primul mandat, care acuma dă să se încheie, este că n-am avut noroc de un Guvern cu care să lucrez împreună și chiar să ne apucăm să rezolvăm problemele mari ale României și speranța mea este că în al doilea mandat voi găsi, la momentul potrivit, atunci când vor dori românii, un Guvern cu care să lucrez în așa fel încât să nu fiu în situația destul de penibilă să mă întrebe cineva: „da, concret, ce veți face?” și eu să spun că o să îi conving, ci vreau chiar să colaborez.

Întrebare: Considerați că ați lucrat bine cu Guvernul Cioloș?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Guvernul Cioloș a fost o soluție de interimat, așa am definit-o la momentul acela. A fost o soluție atipică, nepolitică și pentru ce a fost numit Guvernul a făcut, un an de zile a administrat România rezonabil de bine. Dar nu a fost un guvern... Deci, un guvern nu trebuie să administreze, un guvern trebuie să guverneze, să vină cu politici, să creeze politici, să le pună în practică, să creeze legislația aferentă politicii publice pe care o creează, deci, mult mai mult decât poate să facă un guvern de tehnocrați. Nu avea cum să facă mai mult și asta îmi doresc pentru al doilea mandat. De ce să mă voteze? Cred că sunt câteva argumente rezonabile pentru a mă vota. Cred că valorile mele, baza de valori, sunt ok - stat de drept, integrare europeană, relație transatlantică, libertate, dezvoltare, echitate și așa mai departe. Îmi permit să spun că, în măsura în care voi găsi o guvernare cu care pot să abordez probleme, știu cum să le abordez și știu cum se rezolvă, știu cum se construiește un proiect, știu cum se pune în practică un proiect. Și încă câteva lucruri. Dar acelea o să vină în campania electorală, nu vrea să monopolizez această întâlnire pentru a-mi face acum reclamă electorală.

Moderator: Domnule Președinte, vă propun să facem un minut un exercițiu de a asculta societatea civilă. Îl invit pe acest tânăr, care votează anul ăsta pentru prima oară, să ne spună dacă votează și care criteriu e esențial când se duce la vot. Nu vreau să știu ce partid preferi, doar dacă votezi și după ce te orientezi când votezi?

Intervenție: Bineînțeles că votez. Și aș vrea ca mai mulți tineri din România să voteze pentru că este păcat. Persoanele cu care vorbesc nu sunt inspirate să voteze. O să votez, în principiu, cu persoanele care sunt sincere și care au un trecut nepătat cu dosare penale și un principiu, ca ideologie, aș vrea un guvern de dreapta, un guvern care promovează atât valori sociale, cât și o politică economică și o politică foarte bună.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Îmi place!

Întrebare: A fost mai devreme ridicat subiectul unui referendum pe cultură. Ce ne facem cu aleșii noștri, care, din an în an, ne fac să închidem televizoarele? Credeți dumneavoastră că alegătorul anului 2019-2020 este educat să facă alegeri corecte? Are alegătorul acestor ani suficiente date, suficientă pregătire, suficientă educație, făcută din primii ani, când începe să fie pregătit să facă alegeri, ca să facă alegeri corecte? Cum credeți dumneavoastră că ar trebui educat alegătorul ca să înțeleagă ce consecințe are votul său? Eu cred că nu este suficient o oră să mă prezint la vot, ci trebuie să ascult, să pun întrebări, să caut răspunsuri.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Fără îndoială. Eu cred că societatea niciodată nu poate să aibă prea multă educație, numai prea puțină. Deci, cu cât mai mult, cu atât mai bine, și putem să vedem foarte simplu în democrațiile consolidate, cu tradiții foarte vechi, că oamenii simpli sunt foarte interesați de problemele publice, și asta este o educație. Nu este suficient să știi mate sau fizică sau literatură. Trebuie să fii un cetățean implicat. Există și țări suficiente cu cetățeni neimplicați. Multe din acele țări ajung să fie ori dictaturi, ori state eșuate, și avem chiar în vecinătatea mai largă, din păcate, destul de multe exemple, unde neimplicarea societății a dus fie la un stat eșuat, fie la un tip de dictatură mai dură sau mai soft, în funcție de specificul statului respectiv. Asta vor înțelege oamenii, dar este un proces care nu s-a terminat la noi. Mai avem mult de lucru. Absenteismul este un simptom al unei înțelegeri încă nu suficient de clare a fenomenului democratic.

Întrebare: Povesteați mai devreme de educație. Noi, când trecem prin viață în România, unica educație civică pe care o facem este în clasa a VII-a, cred. Știu că dumneavoastră vă ocupați de educație, dar nu sunteți direct responsabil de ea. Știm că Guvernul ar trebui să se ocupe, știm că nu face acest lucru. De aceea, vă întreb pe dumneavoastră ce ați putea face sau cum ați putea promova dumneavoastră?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Ceea ce pot să fac eu, fac în domeniul educației prin proiectul „România Educată”, care se rostogolește deja de o vreme bună și merge mai departe. Până la urmă, vom reuși să-i convingem și pe politicieni că trebuie abordată un pic mai serios, un pic altfel și un pic aplicată educația. Însă, educația de tip școală este doar o parte din educația pe care o primim noi cu toții. Când m-am dus eu la școală, cred că puteți să vă dați seama ușor că am avut un fel de educație de acest tip, se numea socialism, și, cu siguranță, nu de acolo mi-am extras valorile. Există și cealaltă educație din societate, din cercuri de prieteni, din ceea ce citim sau vizionăm, la alegerea noastră. Educația nu este ceva ce se întâmplă de la vârsta A la vârsta B, și după aceea funcționăm sau nu funcționăm. Educația este un proces permanent, pe care, de la un moment încolo, îl dirijăm în bună parte. Și este alegerea mea dacă citesc o carte sau nu. Este alegerea mea dacă văd un film documentar bine făcut sau dacă mă uit la un soap. Cum este alegerea mea dacă mă întâlnesc cu oameni cu care dezbat cât pot eu de serios o chestiune politică sau de societate, sau dacă în timpul ăla stau, pur și simplu, și mă uit la tavan. Toate acestea contribuie, și ceea ce vreau eu să facem, până la urmă, este să avem un sistem de educație care inițializează suficientă inițiativă și suficientă bază pentru a induce alegeri active, civice, orientate și spre societate, nu numai spre satisfacerea instinctelor primare. Este o preocupare pe care o au mulți în România și este foarte bine așa. Dar cred că și noi suntem responsabili de o bună parte din educația pe care ne-o însușim noi.

Întrebare: Aș vrea să-l întreb pe domnul Președinte, dacă consideră că în prima parte a mandatului a fost puțin cam pasiv, sau, poate pentru că a venit după un Președinte mai jucător, a părut așa. Și doi ar fi: Înainte de alegeri ați spus „decât să fiu mârlan, mai bine pierd”. Mă întreb, dacă la momentul acesta, dat fiind că ați ieșit și este un moment în care ne temem să nu ajungem la acel moment zero, până unde putem să mergem, sau să mergeți?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Putem să mergem oricât de departe, dar mârlani să nu fim. Asta nu înseamnă că pierdem sau că suntem dispuși să pierdem, doar că nu suntem dispuși să fim mârlani ca să câștigăm. Cel puțin eu. Aia cu prima parte, cu pasivitatea, putem să ne vedem poate o dată, cu altă ocazie, și să discutăm mai mult. Sigur, se poate trata și ca o formă de pasivitate. Nu așa a fost intenționată, dar de mulți așa a fost recepționată. Am făcut corecturile de rigoare între timp.

Moderator: Și, în final, domnule Președinte, suntem la un festival al drepturilor omului, la a 12-a ediție, „One World România”, vă mulțumim pentru invitație, ați fost invitat special al acestei ediții, un festival cu dezbateri, cu filme, cu personalități politice, personalități culturale. Dacă aveți ceva să le spuneți oamenilor care vin an de an și zi de zi și oră de oră la acest festival, vă rugăm să o faceți.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: În primul rând, vă mulțumesc pentru participare, pentru întrebări, foarte bune întrebări, mi-ați ridicat mingea la fileu, cum se spune, pentru răbdarea să stați până la sfârșit, și celor care se ocupă de festival, foarte simplu: faceți o treabă excelentă, continuați!

Moderator: Vă mulțumim, domnule Președinte, pentru prezență și dialogul cu publicul! Bună seara, numai bine!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Vă mulțumesc tuturor!