„Domnule Președinte al Consiliului Tineretului din România,

Domnule Primar al Municipiului Bacău,

Doamnă Prefect,

Domnule Vicepreședinte al Consiliului Județean,

Distinși invitați și reprezentanți ai organizațiilor de tineret,

Mă bucur că suntem astăzi împreună pentru a purta un dialog despre viziunea pentru viitor și prioritățile unor noi generații, în cadrul acestei dezbateri găzduite la Bacău, orașul care, timp de un an, a fost Capitala Tineretului din România.

Vă felicit, pe toți, pentru modul în care, prin evenimentele și activitățile desfășurate, chiar ați reușit să aduceți tinerii în prim-plan și, astfel, să-i încurajați să devină mai activi și mai responsabili.

Inițiativa de a avea în fiecare an o Capitală a Tineretului este un excelent prilej pentru ca orașele din România să-și intensifice preocupările de a organiza manifestări cât mai variate pentru tineri.

Ca primar al Sibiului, oraș care, poate unii vă amintiți, în 2007 a fost Capitală Culturală Europeană, am avut ocazia să observ că un an de efervescență creativă nu rămâne niciodată fără efecte pozitive pe termen lung, atât în plan economic, cât și social, și, evident, și cultural.

Felicit, așadar, încă o dată, inițiatorii acestui proiect și autoritățile locale care i-au susținut.

Ediția din acest an, căreia i-am acordat Înaltul meu Patronaj, a avut deviza «Colorează-ți generația!».

Mi se pare un slogan potrivit pentru contextul în care voi, tinerii din România, vă aflați: aveți interese și preocupări diverse, sunteți creativi și interesați să vă valorificați șansele, așa cum generația Erasmus, de exemplu, a folosit oportunitatea de a călători și de a învăța din experiențe interculturale și din circulația liberă a ideilor.

Dragi tineri,

Fiecare dintre voi contează! Trăim într-o perioadă foarte dinamică, cu provocări multiple, iar pentru România, criza demografică profundă este o astfel de provocare.

Ne aflăm într-un moment în care este cu atât mai important ca tinerii, după ce își completează studiile în străinătate, să fie sprijiniți să se întoarcă acasă și să-și construiască carierele aici, în România.

Este responsabilitatea noastră, a politicienilor, să vă acordăm susținere pentru întemeierea unei familii sau deschiderea unei afaceri, și, evident, pentru construirea unei cariere de succes.

Altfel, riscăm să rămânem fără un potențial valoros, pentru că dezvoltarea vieții noastre sociale, culturale sau economice nu poate ignora contribuția tinerilor.

Istoria ne arată că tinerii au forța să facă diferența prin implicare. Ați fost în prima linie a protestelor pentru cauze nobile – de la protecția mediului înconjurător la susținerea statului de drept, ceea ce demonstrează adeziunea la un sistem de valori esențiale într-o societate modernă și democratică.

De aceea, îmi doresc să văd mai mulți tineri merituoși care intră în politică, o viață politică în care nu se mai regăsesc actele de imoralitate și fuga de responsabilitate.

Intrați, deci, dragi tineri, în politică și schimbați politica din România în mai bine!

Participarea civică şi dezbaterile publice sunt binevenite și pot influența deciziile, dar nu au cum să se substituie actului de guvernare dacă tinerii stau departe de politică.

Schimbați percepția conform căreia mișcarea de tineret din partide este doar o anticameră, fără pretenții la un rol esențial în deciziile cu impact pentru cetățenii României!

Cum ar putea generația noastră să vă ajute să faceți acest pas? În primul rând, să vă asculte ideile, problemele, dar și propunerile de soluții. Apoi, să vă ofere posibilitatea ca voi să participați activ la tot ceea ce presupune dezvoltarea României la nivel local, județean sau național, precum și la poziționarea noastră competitivă în mediul european și în mediul internațional.

Un astfel de demers este și proiectul «România Educată», în care elevii și studenții ocupă un loc esențial. Grupurile de lucru pe care le-am organizat în cea de-a doua etapă au inclus un număr semnificativ de tineri, tocmai pentru că opinia lor despre cum trebuie să arate educația și propria experiență acumulată de-a lungul școlii sunt fundamentale.

O altă ocazie excelentă ar putea fi preluarea de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene, într-un moment în care Europa are nevoie de un nou suflu și de creativitatea specifică tinerilor.

Vă asigur, așadar, că aveți în Președintele României un partener deschis de dialog și un promotor al intereselor voastre.

De aceea, vreau să aflu astăzi direct de la voi care sunt așteptările voastre, ce soluții propuneți la diversele probleme pe care le-ați identificat, ce proiecte vă doriți să realizați.

Le mulțumesc organizatorilor pentru oportunitatea acestei discuții, pe care mi-aș dori foarte mult să o continuați cu toți factorii de decizie. Opinia voastră, a tinerilor, trebuie să conteze în România anului Centenar!

Aștept cu mare interes ideile și întrebările voastre și sper să avem o discuție foarte interesantă! Vă mulțumesc!”

Intervenție: (...) Sunt foarte curios ce v-a motivat pe dumneavoastră să acordați, în momentul în care v-ați gândit să acordați Înaltul Patronaj al dumneavoastră pentru Capitala Tineretului din România, ediția 2017-2018, ediție pe care noi, Bacăul, am purtat-o?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: O să răspund imediat după întrebare, altfel se pierde puțin firul discuției. A fost extrem de simplu pentru mine să iau această decizie din foarte multe motive, și de formare profesională, și de formare și credință politică. După părerea mea, tinerii chiar sunt extrem de importanți în societatea românească. Știu că toți politicienii vă spun asta, nu e nicio noutate, dar unii dintre ei sunt sinceri și fiindcă eu am o experiență destul de bogată în munca cu tinerii de pe vremea când am fost dascăl. Mi-a plăcut foarte mult atunci, fost o etapă extraordinar de bogată din viața mea. Ce e mai simplu decât să încurajezi o manifestare care se anunța de înaltă ținută de succes și într-un oraș așa de frumos ca Bacăul. De asta v-am susținut!

Intervenție: Credeți că pentru România ar trebui să fie o prioritatea crearea de spații, de centre de tineret adresate tinerilor, și dacă da, în ce măsură credeți că acestea ar trebui administrate exclusiv de tineri și tinerii să aibă cel mai important cuvânt de spus în aceste centre de tineret și spații adresate tinerilor? Mulțumesc!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu cred că, în primul rând, este obligatoriu să existe strategii, și locale, dar și naționale, finanțate pentru a încuraja evenimente, organizații ale tinerilor. Asta nu este ceva ce este în definitiv opțional, fiindcă noi ca societatea, cum am spus și adineaori, pur și simplu nu ne permitem să ignorăm tânără generație. Centrele de tineret sunt - din ce am înțeles, fiindcă am avut o discuție înainte cu unii dintre dumneavoastră - încă foarte puțin frecvente la noi, dar pe de altă parte, mi se pare că ele vin în întâmpinarea mai multor categorii de tineri, și din acest punct de vedere aș încuraja instalarea sau crearea unor astfel de centre, poate la început în municipiile care își permit, cum este Bacău, pe urmă în alte orașe care sunt foarte implicate î n politici pentru tineri. Cred că pentru a  avea centre de tineret de succes este nevoie de organizații ale tinerilor care vor să se implice acolo, este nevoie de administrații locale care vor să se implice și să finanțeze așa ceva. Iar administrarea, da, cred că este foarte important ca tinerii să fie foarte implicați în administrare. Din punctul meu de vedere, ca politican, văd aceste centre și ca niște platforme unde tinerii pot învață să administreze ceva. Nu poți să intri în administrația locală sau în administrația centrală decât dacă ai o pregătire bună, și administrarea se învață administrând. Deci părerea mea este că da, tinerii trebuie să fie partea principală a administrării sau administrației unui astfel de centru de tineret, dar vă rog să nu neglijați administrația locală care, după părerea mea, și ea trebuie să fie acolo o parte.

Intervenție: Vorbeați de tânăr ca o prioritate și spuneam mai devreme de mediul politic care vorbește despre tânăr și spune că cunoaște nevoile tânărului, dar niciodată nu îl regăsim pe tânăr în planurile de guvernare, în planurile politicienilor. Cum facem ca tânărul să devină o prioritate în România și să nu fie doar o discuție înainte de alegeri sau o discuție de față cu tinerii.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Pai eu zic să începem așa ca acum, adică voi să vă implicați, și eu să mă implic, cum zic americanii „it makes two of us” și este un început. Doar vorbind între voi nu o să-i convingeți pe politicieni, dar poate așa dacă vorbim împreună n-o să convingem pe mulți, dar pe unii, de exemplu pe primarul Bacăului, nici nu trebuie să-i mai convingem, a fost el convins din capul locului, deci sunt politicieni care realmente înțeleg acest aspect care este de esență politică. Sigur, argumentul cel mai frecvent este „domnule, fiecare a fost tânăr cândva și știm ce vor tinerii”. Da, dar noi știm ce au vrut tineri acum câțiva ani, nu spun câți, și cred că este bine să înțelegem și dorințele legitime, aspirațiile tineretului de acum. Este unul din motivele pentru care am venit ai ci.

Intervenție: La Târgoviște am înființat un consiliu de transparență locală și am invitat tinerii să vină să spună concret problemele. Credem că ar fi util să existe astfel de consultări directe. Legea tinerilor obligă la constituirea consiliilor consultative pe probleme de tineret și în localități. Numai că ea nu se respectă de către autorități. Credeți că s-ar putea interveni într-un fel încât să se creeze o obișnuință din consultarea directă a tinerilor pe elemente concrete, chiar de interes local, care unele sunt specifice, altele chiar se regăsesc la nivel național? Mulțumesc!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu cred că se poate. Experiența mea este că politicienii devin foarte activi atunci când observă un interes în comunitate pentru un eveniment, pentru un demers, pentru o solicitare. Și atunci cred că, așa cum procedați dumneavoastră este foarte corect. Să nu așteptați să vină administrația către dumneavoastră, ci să construiți organizații care merg către administrație. Sincer, mi-e greu să îmi imaginez o administrație locală care nu reacționează la așa ceva, dar dacă din rândul organizațiilor tinerilor nu vine nicio inițiativă, atunci este posibil ca politicienii să fie oarecum mai rezervați. Și aici curajul civic, activismul civic, fac foarte bine și fac foarte bine vieții politice românești. Deci sfatul meu este să fiți activi și atunci reacțiile, în mod surprinzător, de foarte multe ori sunt pozit ive. Încercați-le.

Intervenție: Bună ziua! Noi (Let’s Do It Romania), din 2010, organizăm un mare proiect la nivel național, se numește Ziua Națională de Curățenie. Am mobilizat aproximativ 800.000 de tineri din toate orașele din țară, din toate localitățile din mediul rural, din mediul urban să participe la acțiunile noastre de ecologizare, este și un exercițiu de implicare civică. Anul acesta, pe 15 septembrie, organizăm din nou acest proiect într-un context global, va fi o mișcare în 150 de state și avem un obiectiv destul ambițios la nivelul populației și vreau să vă întreb dacă o să fiți și dumneavoastră alături de noi și veți un exemplu astfel pentru tinerii din România, indiferent de localitatea din care provin, pentru a le arăta ce înseamnă voluntariatul, implicarea civică și cum pot deveni mai responsabili față de mediul înconjurător?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Înțeleg că mă provocați și mă și invitați. Atunci vin cu plăcere alături de dumneavoastră!

Intervenție: (...) În calitatea dumneavoastră de profesor de fizică, cum vedeți niște planuri-cadru care chiar să răspundă la nevoile elevului din 2018, la nevoile elevului din secolul XXI?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Acum, recunosc că în sala de clasă m-am descurcat, cu Președinția urmează să vedem după ce termin ce se va spune. Eu cunosc tematica discuției cam din facultate, când am făcut practică pedagogică. Atunci am început să discutăm între noi cum ar trebui să structurăm ceea ce se predă elevului. Ca să nu folosim noțiuni sofisticate. De atunci, tot discutăm și adevărul este că nu există o soluție ideală. Mai demult am crezut, și eu am fost dintre cei care au crezut că, pentru România, pentru români, este extrem de important să fie foarte buni la mate, la fizică, la chimie, ca să ajungă la medicină și așa mai departe. Oarece importanță am dat și limbilor străine la vremea respectivă, dar au fost multe materii care nu au fost considerate extrem de importante. Pe urmă lucrurile s-au schimbat. Lumea și-a dat seama că nu poți să te aștepți ca un tânăr să-și formeze o personalitate complexă făcând numai mate și fizică. Este nevoie cel puțin de istorie, de literatură, de geografie și muzică, multe alte lucruri. În interiorul fiecărui grup de profesori sigur că au existat discuții mai detaliate, adică noi, fizicienii, discutam despre ce ar trebui să se predea la fizică, matematicienii despre ce trebuie să se predea acolo și așa mai departe. Discuțiile pot fi duse la infinit. Există așteptări din partea profesorilor, există așteptări din partea elevilor, dar între timp am ajuns la concluzia că ar trebui să existe așteptări și din partea societății. Fiindcă niciuna dintre discuțiile mai vechi nu au ținut cont în realitate pentru ce educăm noi tinerii. Îi educăm pentru ce a fost când a fost noi tineri sau pentru ce își educă alte țări tinerii și am ajuns între timp la o concluzie care este împă rtășită de foarte multă lume.

Noi trebuie să educăm tinerii pentru viața lor, pentru viitor, nu pentru trecut. Evident, este adevărat, că cine nu își cunoaște trecutul nu are viitor, dar cunoașterea trecutului nu e suficientă pentru a te pregăti pentru viitor. S-au făcut studii între timp la nivel european și rezultatele sunt năucitoare. Unul din doi elevi se pregătește pentru o meserie care nu va mai exista când va ajunge el să lucreze. La noi se vede, în generația mea s-a văzut, în anii 90, oamenii cu studii foarte bune au făcut pe taximetriștii. Între timp taximetriștii sunt mai puțini și oamenii se duc și lucrează câteodată ca zilieri, alții nu lucrează deloc în domeniul pentru care s-au pregătit și nu este doar păcat. Gândiți-vă că se irosește resursa umană, adică tinerii, și se irosește întreaga resursă care se cheltuie pentru a-i pregăti pentru ceva ce pe urmă nu se ma i întâmplă. Deci discuția despre curricula, despre plan-cadru, despre structura săptămânii școlare, despre structura anului școlar, despre întreaga structură a unui ciclu școlar trebuie să se poarte având în vedere că rem să îi pregătim pe tineri pentru viitor, pentru viața lor care va veni și nu pentru alte considerente. Și pot să vă asigur că sunt în România foarte mulți profesori care au înțeles acest lucru, care vor acest lucru, rămâne doar să îi mai convingem pe ici-colo pe politicieni și pe cei din funcții de conducere, și atunci rezolvăm problema.

Intervenție: Ne interesează foarte mult modul în care percepeți dumneavoastră modificarea formării cadrelor didactice, pentru că, în momentul de faţă, ceea ce se întâmplă în Bacău reprezintă mai degrabă o excepție. Cadrele didactice pregătite în universitățile din România scad în calitate de la an la an, motivația acestora scade treptat, pregătirea la fel. (...)Ce considerați că trebuie schimbat la modul în care se face formarea cadrelor didactice în instituțiile de învățământ superior din România?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Aici contribuie mai mulți factori, și încerc să enumăr doar factorii care mie mi se par foarte importanți dacă vorbim despre calitatea muncii cadrelor didactice - este vorba de formarea inițială, practica de formare inițială – o menționez expres, o să revin la asta – formarea continuă, salarizarea și șansele de carieră.

Formarea inițială, în mod eronat, se consideră, de multe ori, doar formarea teoretică, deci ce învață, dar cred că din ce în ce mai mulți își dau seama că un aspect extrem de important, un aspect al învățării în general, nu este doar să învețe să știe, ci să învețe să facă. Munca de profesor este extrem de complexă și de complicată, este total insuficient să stea undeva să asculte chiar pe un pedagog foarte bun, este nevoie să învețe să predea la clasă, în condiții reale. Asta nu se poate învăța la televizor, nici la calculator. Munca cu oamenii se învață doar muncind cu oamenii. Asta am menționat în mod expres.

Formarea continuă - aici lucrurile teoretic stau simplu, practic stau foarte complicat. Eu am participat la multe cicluri de formare, toate mi-au fost absolut inutile dintr-un motiv simplu - ele s-au făcut într-un mod formal, cum, din păcate, se aude că se mai fac unele studii. Adică, important era să treci pe acolo ca să capeți o diplomă la sfârșit să o pui la dosarul personal ca să te califici la diferite competiții. Așa nu merge. Formarea continuă trebuie să fie extrem de bine structurată, să nu consume mai mult timp decât este necesar, să fie împărțită între dascăli și instituţii care se ocupă de această formare.

Pe urmă ajungem la chestiunea care probabil este cel mai ușor de înțeles – salarizarea.  Un dascăl lucrează, de regulă, foarte intens, are nevoie de timp de pregătire acasă și dacă cineva își imaginează că un dascăl lucrează doar acele 20-22 de ore cât predă efectiv, se înșală amarnic, trebuie adăugate foarte multe ore pe care nu le vede aproape nimeni și care este munca de acasă, munca de corectat lucrări de control. Voi știți lucrările de control din partea cealaltă, eu știu din partea celui care corectează. E o muncă intensă și foarte cronofagă. Și atunci, evident că este nevoie de oameni entuziaști, și avem dascăli foarte entuziaști, dar din munca asta trebuie să poți să și trăiești, trebuie să poți să-ți construiești o viață, trebuie să câștigi suficient ca să trăiești decent, să-ți trimiți copiii la școală, și așa mai departe. Or, din păcate, cel puțin în pre-universitar, majoritatea dascălilor acum trăiesc la un nivel de subsidență, în nici un caz la un nivel decent. Până nu se schimbă lucrurile acestea, cum vrem să convingem oameni tineri să devină dascăli? Nimeni, aproape nimeni, nu se apucă de carieră unde este previzibil că va rămâne sărăntocul clasei. Nu este jenant pentru o societate de secol XXI să-și lase întreaga clasă de dascăli într-o stare de semi-sărăcie? Cred că toată lumea înțelege că aici trebuie lucrat. Aceste lucru de multe ori sunt înțelese și de decidenții politici, dar sunt tratate, câteodată, un pic mai superficial și ceea ce a lipsit aproape întotdeauna a fost o abordare integrată și am menționat chiar în deschidere proiectul pe care l-am inițiat împreună cu colege și colegi din Administrația Prezidențială – „România Educată” – și o parte însemnată din acest proiect este dedicată carierei dascălului și cred că lucrurile se pot rezolva nu simplu, nu de azi pe mâine, dar dacă se rezolvă tot bucățele mici, necorelate nu o să avem niciodată un sistem care funcționează așa cum ni-l dorim, de fapt, cu toții. 

Intervenție: Am doi copii și de multe ori fetița mea mă întreabă „mama, cum facem să ne luăm țara înapoi?” Vorbim foarte mult de cât de importantă este resursa umană și cât de important este ca tinerii să rămână în țară. De multe ori tinerii aleg mirajul Occidentului pentru că este foarte bine promovat Occidentul în ochii tinerilor și aleg imediat îmbogățirea imediată. Vrea să vă întreb, am încercat diverse campanii la nivel de țară: să ne imaginea țării foarte bine și poate că n-am reușit. Cum facem să promovăm imaginea țării foarte bine în rândul tinerilor astfel încât ei să o iubească, poate nu în egală măsură în care au iubit-o strămoșii noștri care și-au jertfit și sângele pentru această țară? Cum facem ca tinerii să iubească din nou România? În felul acesta vor alege cu siguranță să rămână aici. Și vă vorbesc din punct de vedere al unui om care lucrează într-o colectivitate rurală și îmi dau seama că la țară sunt foarte puțini tineri, marea majoritate aleg să meargă către oraș. Poate că asta ar fi una dintre soluții, să îi facem să iubească din nou mediul rural și să se întoarcă acolo.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, nu numai tinerii pleacă, pleacă mulți români, cam patru milioane de români au plecat de la Revoluție până acum și au construit comunități bine integrate, respectate, numeroase. Dar o parte semnificativă dintre ei sunt tinerii. Toate sondajele care s-au făcut, în diferite școli, universități, ș.a.m.d., arată că la întrebarea dacă vrea să plece în străinătate sau să rămână în țară cam 75% răspund că vor să plece în străinătate. Dorința este foarte puternică de a pleca din România și asta este o notă extrem de proastă pentru noi. Este o îngrijorare mare pe care o am eu, probabil și alții, cel puțin dumneavoastră ați verbalizat-o. Cred ca în primul rând, trebuie să îi facem pe tineri să se simtă bine, asta înseamnă, să se simtă acceptați, să se sim tă văzuți, să se simtă băgați în seamă și sa aibă impresia că tara se îndreaptă în direcția bună. Sondajele din ultimii ani arată ca între 70% și 80% dintre români cred ca țara lor se îndreaptă într-o direcție greșita, iarăși o nota foarte proastă pentru noi, politicienii. Nu este peste tot aşa, am citit foarte recent un sondaj similar făcut în Statele Unite ale Americii în care americanii sunt extrem de îngrijorați că 53% dintre ei cred că țara merge într-o direcție greșita. Și atunci noi ce sa spunem, care ne situam între 70% și 80%? Deci aici lucrurile nu funcţionează bine. Ce trebuie schimbat? Multe lucruri trebuie schimbate. Bunăoară trebuie să aibă toata lumea impresia că trăim într-un stat de drept, adică legea este pentru toți, șansele de educație sunt la fel pentru toți, șansele la cariera sunt la fel pentru toți. În anii ’90, mulți tine ri și mulți români au plecat pentru bani, se câștiga net mai bine în Italia, în Spania, în Marea Britanie, asta e ușor de înțeles. Și-au construit cariere acolo. Oameni care s-au realizat au încercat să vină înapoi, chiar pe salarii mai mici, chit că între timp au apărut oportunități interesante și la noi. Majoritatea nu au reușit să se integreze, oare de ce? Fiindcă, părerea mea, șansele de carieră sunt mult mai proaste la noi decât în alta parte, și asta ține de felul în care funcţionează societatea. Ceea ce își doresc oamenii, și dacă nu reușesc să formuleze aşa, este ceea ce se numește o meritocrație, adică cine poate trebuie să fie recunoscut și promovat, iar cine nu poate să fie ajutat, dar în niciun caz promovat fiindcă este neam cu un politician, este neam sau ruda cu un am de afaceri cu dare de mână și își permite să îi sprijine &icir c;n carieră. Aceste lucruri sunt contraproductive pentru întreaga societate românească. Nu am reușit încă să scăpam de aceste vechi metehne și când vom reuși, atunci, cu siguranță, această dorință a tinerilor de a pleca se va diminua.

Nu cred ca patriotismul, probabil la asta v-ați referit, sau iubirea de țară sunt semnificativ mai mici la generația voastră decât la generația mea sau la generația dinaintea noastră. Nu cred că aceasta este o problemă, toți ne iubim patria, vrem să fim aici, dar pentru unii contează foarte mult cariera. Și atunci dacă nu găsesc aici cale de integrare se orienteze spre altă zonă. Pentru unii, sigur, contează banii, poate pentru mulți contează banii, dar dacă ar avea o șansă de carieră ar ajunge și aici să câștige. Poate nu toți, dar mulți ar apuca să câștige suficient pentru un trai decent. Nu poți să schimbi artificial în bine imaginea României dacă ai manifestări politice cum au fost cele de la începutul anului trecut, când sute de mii de români au ieșit în strada nu pentru bani, nu pentru salarii, nu pentru loc de muncă, ci pentru a arăta că ei vor un stat de drept. Cum vrei sa convingi tinerii că merită să rămâi în România, că ai un viitor, că o să reușești să faci față vieții, să-ți construiești o familie, dacă în Parlament se schimbă legile justiției cu toate protestele societății civile, cu toate protestele asociațiilor profesionale, numai așa că uni penali vor să-și ușureze soarta. Aceste lucruri ne aruncă foarte, foarte mult înapoi și de aceea este nevoie de foarte mult civism și de curaj civic. Dacă lumea tace, nu se va schimba nimic. Dacă lumea are pretenții, si asta am vorbit și înainte despre administrațiile locale, dacă oamenii au pretenții de mai bine, atunci trebuie să spună acest lucru și când sunt chemați să se exprime politic, adică la alegeri, să meargă acolo și să aleagă pe cei în care au încredere că vor schimba lucrurile în bine. Ăsta nu a fost un discurs politic, am vrut să vă spun cum vad lucrurile &ici rc;ntr-o Românie mai bună, o Românie mai bună indiferent că ești social-democrat, sau liberal, sau de orice altă natură.

Până la urmă, oamenii de bine, oamenii muncitori, și majoritatea românilor așa sunt, își doresc o astfel de țară, o țară cu o justiție nu doar legală, ci dreaptă, cu o politică socială echitabilă, cu o educație pentru tânăra generație și nu pentru altceva, o meritocrație și cu șansele unei cariere în viață care țin în bună măsură de cel care și-o construiește și nu de o societate care pendulează între diferite extreme care nu aduc probabil mai nimic. Și aceste lucruri, nu țin de bani cum lucrurile adevărate în viață nu sunt de cumpărat. O justiție dreaptă, meritocrație, o societate care tratează individul ca atare, corect, îi dă șansa, patriotismul, iubirea de țară, toate acestea, nu sunt de cumpărat. Dar ele țin de noi.

Intervenție: Care este viziunea dumneavoastră și ce metode considerați că ar trebui să aplicăm pentru a încuraja tinerii medici, actuali studenți sau actuali rezidenți, să practice în România, în primul rând, și mai important de atât, să practice în orașele mici și în mediul rural?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: La o parte dintre aceste întrebări m-am referit când am expus ideile mele legate de plecare, chiar acum câteva minute, dar sunt câteva specificități și cred că merită discutate. Sistemul de sănătate din România are foarte multe probleme, începând de la cum este gândită arhitectura,  până la felul în care se gestionează resursele. Ca să încep de la resurse, cred că în mod paradoxal, și asta mi-au spus mulți oameni care lucrează în sistem, nu resursele financiare sunt cea mai mare problemă, ci felul în care sunt ele gestionate. Pe de altă parte, este clar că sistemul public de sănătate are probleme foarte, foarte multe. Pe unele dintre ele am reușit să le auzim astăzi din partea miilor de protestatari care s-au adunat în fața Guvernului pentru a-și exprima nemulțumi rea față de mai multe fenomene din sistemul de sănătate. Cred că trebuie să găsim niște guvernanți foarte curajoși care încep să reconstruiască efectiv sistemul de sănătate publică. El este, în mare măsură, un sistem care își are originile în era primitiv-comunistă, undeva prin anii ’50-’60, care, în mod interesant, atunci a performat, nu a fost chiar un sistem rău și cu rezultate unele destul de interesante, dar nu a fost adaptat, nu a fost modernizat și această lipsă de modernizare se simte de la structură până la infrastructură. De multe ori s-au făcu achiziții de echipamente scumpe și s-au instalat în locații insalubre sau nepotrivite scopului respectiv. De multe ori se folosesc resursele spitalului pentru altceva, decât pentru a îmbunătăți prestația către pacient, și aici ajungem la o problemă de filozofie a sistemului.

După părerea mea, în centrului sistemului de sănătate publică trebuie să stea pacientul, cum în centrul sistemului de educație trebuie să stea tânărul care va fi educat. Atâta vreme cât avem alte centre, ca să nu spun mai mult, lucrurile nu vor funcționa mai bine. Aici nu există o soluție simplă și nici una rapidă, dar sunt convins că dacă va exista voința politică se vor găsi și soluții. Avem, între timp, un sistem privat de sănătate care funcționează parțial bine, parțial mai puțin bine, însă una din problemele care afectează calitatea, probabil a ambelor sisteme, este incertitudinea relației instituționale din arhitectura sistemului, nu din niște teme locale, între sistemul public – sistemul privat, statutul cadrelor, nu numai a medicilor, a asistentelor, a infirmierilor, și așa mai departe. Toată lumea trebuie să aibă un statut bine clarificat, ușor de &i circ;nțeles și care face cariera respectivă predictibilă. Dacă se schimbă totul la fiecare an sau doi ani, cât durează un ministru a sănătății acolo în funcție, atunci lucrurile clar nu funcționează și un tânăr ambițios merge în altă parte unde medicul, când intră în sistem, știe cum iese din sistem, cum poate să-și construiască cariera. Poate să-și facă un calcul la 25 sau 26 de ani, ce va avea el pe parcursul carierei și ce pensie va avea. De exemplu, la noi nici nu poți să știi dacă peste un an spitalul ăla mai există, sau dacă l-a închis cineva. Lucrurile sunt de clarificat în principiu. Toate acestea trebuie clarificate și atunci cu siguranță și tinerii vor fi mai interesați să rămână. Aceeași doi factori – salarizarea, cariera.

Intervenție: Aveți o soluție pentru domeniul sportului și a mișcării sportive în școală și care sunt pașii pe care credeți că trebuie să-i facem atât lumea sportului, cât și societatea, ca steagul României să fie ridicat așa cum a fost ridicat și în trecut?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Vestea bună este că totuși, din ce în ce mai mulți, și tineri, și mai puțin tineri conștientizează beneficiile mișcării sportive, conștientizează riscurile absenței mișcării pentru fiecare în parte. Rezultatul vizibil este că apar tot mai multe săli de fitness, centre de sport. Este un aspect care arată un trend care este mai degrabă pozitiv. Mai degrabă negative sunt inacțiunea, inactivitatea politicienilor care trebuie să creeze un cadru mai larg. Am observat o activitate disproporționat de intensă a politicienilor când au fost alegeri recent, cu toate că nu aveau nicio treabă conform statutului cu acele alegeri, și în acest fel, cu siguranță, nu vom îmbunătăți mișcarea sportivă de masă.

Mișcarea sportivă de performanță, după părerea mea, nu poate să existe, fără o mișcare sportivă de masă, or aici este nevoie de foarte mulți factori. Este absolut insuficient să facem o lege a sportului de masă, chit că ar fi bine. Este nevoie de implicare de la nivel central, este nevoie de implicare de la nivel local, și multe comunități încep să conștientizeze, ați observat, se realizează piste pentru bicicliști, se realizează diferite alei pentru alergare, și așa mai departe. Lucrurile astea, toate, trebuie să capete o mult, mult mai mare amploare. Or, ca să cape o mai multă amploare, cel puțin inițial, trebuie alocați mai mulți bani, altfel nu funcționează. Trebuie create cadre care fac implicarea atractivă și pentru cei care altfel ar prefera să stea în fața calculatorului sau în fața televizorului. Pentru asta, este nevoie, probabil, de duplicarea tinerilor, fiindcă ei sunt cei mai pred ispuși la mișcare, în sens pozitiv și, nu știu ce experiență au colegii voștri din Timișoara, centru de tineret, dar poate la un moment dat, împărtășiți și cu (...) și cred că acolo trebuie să fie un centru și al sportului de masă, printre alte lucruri care se realizează acolo. Este, pe de altă parte, nevoie de o campanie națională foarte amplă, de conștientizare în continuare. Este nevoie de realizarea infrastructurii aferente, mă gândesc la terenuri de sport în cartierele de blocuri, terenuri de sport de bună calitate accesibile la modul general și nu numai profesioniștilor și multe alte lucruri, care majoritatea se pot realiza fie de administrațiile locale, fie de administrațiile locale în parteneriat public-privat. Din păcate, cadrul legislativ este necopt, dar cu siguranță o să ajungem și noi să avem un cadru care permite administrației locale ca împreună cu oameni interesați în dezvolt area de baze sportive de masă, să poată face acest lucru. Iată foarte multe elemente care împreună, cu siguranță, vor mișca zona și atunci o să apară ceva foarte interesant care se corelează cu mediul de sănătate ce am discutat înainte. În centrul sistemul trebuie să fie pacientul, dar o atenție extraordinar de mare ar trebui să dăm nu neapărat medicinei curative, ci medicinei preventive și sportul cred că face parte în mod evident, dintre metodele de prevenție cu cele mai bune rezultate.

Intervenție: (...) Vă invităm să vă alăturați demersului nostru, întrucât acesta se intersectează și cu programul dezvoltat de Administrația Prezidențială, „România Educată”, pentru a reduce procentul tinerilor postinstituționalizați, slab pregătiți, pentru o viață independentă și pentru a-i ajuta să devină cetățeni activi ai României. Întrebarea noastră este dacă și cum am putea să ne implicăm în programul dumneavoastră, „România Educată”?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Răspunsul este extrem de simplu, luați legătura cu colega mea, care este aici, și răspunde de acest program și, cu siguranță, să găsiți împreună căile cele mai potrivite. Însă tematica este una vastă, o cunosc, am avut acum câțiva ani un program special pentru a facilita integrarea tinerilor care vin din centre de plasament în societate. Astfel de programe ar trebui să fie încurajate și la nivel central și la nivel local. Fără ele este destul de greu. Sunt tineri de excepție care performează, se integrează și devin exemple pentru toți ceilalți, dar marea masă în general are probleme majore de integrare, fiindcă nu există mecanismele potrivite de integrare. Formarea lor viața lor se petrece în condiții puțin mai speciale decât pentru restul tinerilor și, ținând cont de această specificitate, treb uie create programe care înlesnesc nu doar intrarea în societate, ci integrarea în societate, în piața muncii și toate acestea merită eforturile și sunt convins că o să găsim metode să lucrăm împreună.

Intervenție: Cum vedeți dumneavoastră, se poate schimba modul de a face politică în România, iar luând în considerare cele menționate anterior, în opinia dumneavoastră, care este rolul nostru, al tinerilor, în îmbunătățirea relațiilor interetnice din România?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Aici s-a atins o temă foarte sensibilă, un pic expunerea a avut o conotație politică, dar numai un pic. Și am, poate, avantajul să abordez această tematică cu destul de multă relaxare fiindcă și eu sunt minoritar. Sunt etnic sas sau etnic german, cum vreți. Și fac parte dintr-o minoritate considerabil mai mică decât minoritatea maghiară. Este nevoie de o dorință de depășire a problemelor din ambele părți. Și unii, și alții. Din păcate, într-adevăr există politicieni, nu mulți, dar există, și în țară, și pe lângă țară, care au tot interesul, ca din motive politice să țină în viață fantomele trecutului și cred că acesta este primul pas pe care putem să îl facem, să trecem mai departe și să construim viitorul, că trecutul oricum nu îl mai schimbăm. Pe de altă parte, cred că de multe ori se exace rbează ceea ce ați spus, o imagine negativă sau o lipsă de voință de integrare. Personal, cunosc destul de mulți oameni care provin dintr-o minoritate și nu vorbesc doar de minorități etnice, care nu au nicio problemă în a se integra și a accepta și a fi acceptat. În mod paradoxal, a fi acceptat pornește de la a accepta. A accepta propria condiție și a accepta condiția celuilalt. Într-un cuvânt mai simplu, chestiunea aceasta se numește toleranță și atunci lucrurile pot fi depășite. În practică, cred că organizațiile de tineret de limbă maghiară vor avea un rol foarte important și foarte pozitiv în depășirea unor clamate neînțelegeri între majoritatea românească și minoritatea maghiară, fiindcă în realitate, oamenii își doresc cam aceleași lucruri, au cam aceleași abordări. Și, bine ziceți, cearta între politicieni nu rezolvă problema, dar are un potențial enorm s-o str ice sau s-o agraveze, fiindcă din când în când se trezesc unii să folosească problema etnică pentru a se profila în mod fundamental eronat. Deci, în această chestiune vă rog să contați pe mine ca pe unul care vrea să îmbunătățească net aceste relații.

Intervenție: (...) În ceea ce privește integrarea surzilor, ce se poate face în această privință?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Cunosc problema personal destul de bine fiindcă am lucrat mult cu o unitate de elită specială din Sibiu care este generic cunoscută ca „Școala de surzi din Sibiu” și cu siguranță cunoașteți unitatea. Acolo s-a dovedit că foarte multe din aceste probleme pot fi depășite cu un pic de bunăvoință, cred că pe această cale trebuie mers mai departe. Factorii de decizie trebuie conștientizați. Nu oricine a avut șansa, în cazul meu, să lucreze cu o unitate de elită care se ocupă de copii cu dizabilități într-o zonă foarte specială. Există probleme specifice și ele au soluții specifice, care sunt cunoscute, nu trebuie reinventată roata în această zonă. Însă, aici vreau să fac o remarcă care este valabilă și pentru persoanele cu dizabilități și pentru grupurile etnice, dacă vrem realmente  să existe o integrare în sens pozitiv în societate, atunci trebuie să fim conștienți că este nevoie de o atenție specială. Este nevoie de ceea ce se numește discriminare pozitivă.

Această discriminare pozitivă poate să aibă foarte multe forme și uneori se poate generaliza pentru un grup care este mai mare, alteori este vorba de cazuri aproape individuale. Am avut elevi care din varii motive nu s-au putut deplasa la școală și s-au găsit foarte ușor soluții ca ei să fie deplasați la școală ca să se integreze într-o școală normală. Am avut elevi care, din varii motive motorii, nu au putut să scrie și s-au găsit soluții ca ei să participe, împreună cu ceilalți copii, la procesul instructiv-educativ, să termine școala și să-și construiască o viață. Deci lucrurile acestea se pot face, dar fiecare caz este complicat, fiecare caz are specificitățile lui, fiecare minoritate are criteriile proprii și specificitățile proprii, și așa mai departe. Asta se referă la minorități, în general, și eu cred ca trebuie sa ne ocupam de minorități. Este o datorie de onoare a majorității să protejeze minoritățile. Orice altă abordare, din punctul meu de vedere, este inacceptabilă. Cum arată asta în cazul enunțat de dumneavoastră va trebui să încercăm să discutăm un pic cu responsabilii din domeniu. Soluții există, ele trebuie aplicate.

Intervenție: Ce rol poate juca Președinția României, luând în considerare atribuțiile sale în politica externă, pentru cooperarea cu Guvernul României în vederea adoptării strategiei naționale anti-discriminare, strategie care sa fie operațională și la nivel de tineret?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Orice formă de discriminare trebuie combătută, însă, pentru a combate discriminarea, elaborarea unei legislații specifice este doar un pas, un pas important. O să mă sfătuiesc cu colegele și colegii mei să vedem în ce măsură putem să încurajăm Parlamentul României să accepte o discuție și o legiferare pe tema eliminării discriminării. Asta se poate face relativ ușor, însă discriminarea va dispărea atunci când societatea în general devine mai conștientă. În școală, discriminarea poate fi eliminată mai ușor atunci când dascălii se vor implica, când părinții se vor implica, când conducerile școlilor se vor implica și când această dorință de a fi deschiși din partea societății se transmite și clasei, școlii, sistemului educațional la modul, să zic, cel mai general.

Știți foarte bine că în momentul de față o discuție pe modificarea Constituției inflamează societatea românească. Eu cred că și în chestiune discriminării, și în chestiunea modificării Constituției, cuvântul cel mai potrivit este toleranța. Dacă suntem toleranți nu înseamnă că vrem să fim altfel, dar vrem să-l cunoaștem pe celălalt și să încercăm să-l înțelegem și cred că trăim, din păcate, în niște vremuri în care toleranța în loc să crească în societate este mai degrabă în reducere, ceea ce este foarte, foarte păcat, și eu nu am văzut rolul meu în a tranșa discuția, de exemplu, pe Constituție, ci eu văd rolul meu în a explica societății, în ansamblu, că toleranța este o calitate esențială a unei societăți moderne din Europa secolului XXI și nu altceva, și atunci, cu siguranță, într-un climat de mai bună toleranță și aceste chestiuni de eliminare a discriminării vor fi mult mai ușor de tratat.

Mulțumesc tuturor pentru că ați participat, pentru că ați avut răbdare să ne ascultați și dacă nu ați ajuns să luați cuvântul, sper că întrebările care s-au pus să fi fost întrebări interesante pentru majoritatea dintre dumneavoastră și sper foarte mult ca unele dintre răspunsurile mele să fi lămurit câteva chestiuni din abordarea mea și dacă așa a fost atunci cred că manifestarea de astăzi a fost o reușită. Vă felicit încă o dată pe toți pentru felul în care vă implicați, pentru felul în care sunteți activi și aici, concret, felul în care ați construit o capitală românească a tineretului. Vă rog să continuați!