Olga Manole, A.O. Promo-Lex: Bună ziua și bine ați venit la conferința de presă Legea 121 este pentru toți și este pentru oameni. Astăzi 24 mai 2016 încheiem să zicem așa 4 ani de zile de când a fost adoptată legea, care a fost adoptată în 2012 la 25 mai, respectiv avem deja 4 ani de când a fost adoptată Legea cu privire la promovarea egalității și combaterea discriminării și am considerat organizațiile care lucrează în acest domeniu și Consiliul pentru prevenire și combaterea discriminării și asigurarea legalității că este un moment oportun să tragem o linie, să discutăm despre rezultatele și despre impactul pe care îl are această lege asupra locuitorilor, rezidenților Republicii Moldova, oamenilor care trăiesc în această țară și care în această perioadă au reșit să facă uz de această lege întru promovarea și apărarea drepturilor lor. Îi ofer acuma cuvântul domnului Yan Feldman care este Președintele Consiliului, după care vom interveni, vom avea fiecare câte o mică intervenție, cei prezenți în sală. Mulțumesc frumos.

Yan Feldman, Președintele Consiliului Nediscriminare: Bună ziua, îmi pare bine să vă văd pe toți azi aici. Întradevăr noi marcăm a patra aniversare a adoptării Legii 121 și ținând contde faptul că această lege a provocat atâtea discuții ultima vreme, noi am hotărât să facem această conferință de presă împreună cu societatea civilă, de fapt era inițiativa societății civile fiindcă noi mai mult ne gândeam la să facem o conferință de presă la data de 3 când Consiliul va prezenta raportul anual, dar eu mă bucur foarte mult că cooperarea noastră cu ONG-urile cu societatea civilă e într-atât de strânsă, încât ele vin cu inițiativa să ne susțină și e un fel de feedback despre cum funcționează Consiliul și cât de strânsă este cooperarea cu toți, aici vreau să mulțumesc și partenerilor noștri și Olga Manole de la PromoLex, Dumitru Rusu de la Coaliția Nediscriminare, cei care CRJM, Centrul pentru resurse juridice, IPP cu domnul Barbăroșie, APE, domnul Chirilă, Amnesty International, Centrul de Parteneriat pentru Dezvoltarea, poate am uitat eu încă pe cineva, dar suntem foarte recunoscători că avem așa inițiative. Noi ne-am gândit să pornim o campanie, mai întâi pe rețelele de socializaredupă data de 3 vom avea și spoturi publicitare cu promovarea ideii egalității și aceste spoturi trebuie să explice că legea e pentyru toți și această campanie pe care noi am numit-o Legea 121 e pentru toți cu haștag Legea 121 e pentru toți o să puteți găsi toate materialele pe rețelele de socializare, spoturi video pe saitul Consiliului.

În general, o scurtă foarte scurtă introducere asta e primul dintre cronograficele care au fost create, noi vrem să spunem că trei , mai puțin de trei ani există Consiliul, adică am început efectiv să lucrăm la sfârșitul anului 2013, din acest moment am examinat circa, încă acuma cifra e mai amre deja, 420 de cauze, am emis 230 de decizii, dintre care 103 decizii sunt decizii de constatare unde Consiliul a constatat discriminarea, criteriile protejate, lista criteriilor protejate cu statistica o puteți vedea pe această prezentare. În primul rând, dacă vorbim despre cele mai discriminate grupuri putem să spunem că top 4 este dizabiliate, sex sau gen, limba și etnie și rasă. Această listă lungă ne dă de înțeles că Consiliul de fapt protejează pe toate grupurile vulnerabile, toate grupurile, toate dacă putem să le numim minoritățile, totuși mai bine grupurile, fiindcă fiecare, persoanele cu dizabilități e o minoritate în societatea noastră, dacă vorbim de sex, gen nu vorbim de o minoritate fiindcă preponderent sunt discriminate femeile, care sunt majoritatea în societatea noastră, dar totuși sunt discriminate. Pe criteriu de limbă, criteriul de etnii, de rasă, opinii, vârstă, orientarea sexuală, religie, da, oamenii sunt discriminați în Republica Moldova și pe criteriul de religie, pe statut matrimonial, de exemplu când loturi de pământ se împărțesc pentru familii noi create da mama cu copilul vorbesc de caz concret, nu era considerată ca o familie nou creată cu toate că taote condițiile sunt întrunite. De maternitate, adică starea sănătății a mamei care ba nu este gravidă, ba abia a născut copilul, averea, naționalitatea, în acest sens, cetățenia, statut profesional, statut militar, apartenența politică, starea civilă, statut HIV, originea socială. Asta sunt grupuri cu referire la care Consiliul a constatat discriminarea.

Dacă vorbim despre activitățile, despre situația generală, 82% din populația țării consideră că în societate există discriminare, problema este acută. Unul dintre trei a menționat că s-a confruntat cu dsicriminarea, unul din cinci s-a simțit discriminat în ultimul an, e 20%. Unul din trei a fost martor la un caz de discriminare. Problema există, problema persistă și ideea acestei campanii de a comunica că Legea 121 nu se referă doar la un grup sau doar la o minoritate, dar se referă la toți, absolut la toți și vizează în diferite circumstanțe aproape pe fiecare om, nu zic cetățean, pe fiecare om care se află pe teritoriul Republicii Moldova, fiindcă vorbim și de discriminarea a străinilor, de discriminarea refugiaților, de discriminarea apatrizilor. Fiecare om care se află pe teritoriul Republicii Moldova poate fi sau uneori și este, în anumite circumstanțe, victima discriminării. Legea 121 este pentru absolut pentru toți și asta este mesajul principal al acestei conferințe de presă. Merci foarte mult.

Olga Manole: Mulțumesc foarte mult, Yan. Sunt Olga Manole, Asociația PromoLex, coordonatoarea Programului Drepturile Omului. Experiența, pentru că asta am vrut astăzi să vă împărtășim, experiența noastră de lucru în baza Legii 121 în promovarea și egalității și combaterea discriminării. Deci PromoLex a început activitatea în acest domeniu într-un mod mai activ și mai intens începând cu 2014, atunci când am început să prleuăm cazuri de discriminare. Doi ani de zile, doi ani și jumătate, PromoLex a lucrat și a exminat mai multe cauze, dintre care am preluat circa 15 cauze pentru litigare, reprezentarea directă în fața Consiliului pentru egalitate, reprezentarea în fața instanțelor naționale, avem și cauze depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, avem și cauză depusă la Comitetul Națiunilor Unite pentru prevenirea tuturor formelor de discriminare în baza de gen, împotriva femeilor SIDO. Deci aș vrea să vă relatez câteva exemple de cazuri ca să înțelegeți că discriminarea nu este doar o lege pusă pe hârtie în 2012 și adoptată de către Parlament doar pentru a face față cerințelor înaintate de comunitatea internațională sau doar că era scris în Planul de acțiuni cu privire la drepturile omului în Republica Moldova. Deci este o lege vie, care întradevăr oferă o șansă reală oamenilor, tuturor, inclusiv fiecare din noi poate în orice zi deveni beneficiar al acestei legi, o șansă reală de a se apăra de a se restabili în drepturi și de alupta cu acest fenomen care eu îl consider personal unul rușinos pentru o societate care se vrea democratică, care este discriminarea.

Imaginați-vă că sunteți tânăr plin de viață, aveți prieteni și într-o seară mergeți la un club de noapte și toți prietenii voștri sunt lăsați să intre, dumneavoastră nu. Ghiciți care este motivul. Dumneavoastră sunteți persoană cu dizabilitate locomotorie, în scaun rulant și paznicul vă spune că imaginea dumneavoastră îi va înstrista pe ceilalți clienți și respectiv localul lor va pierde din prestigiu și va pierde din venituri și dumneavoastră nu sunteți lăsați să intrați. Este un caz pe care PromoLex l-a reprezentat încă în 2014 în fața Consiliului și am obținut o decizie care a constatat într-adevăt faptul discriminării și a atenționat patronii acestui local și a fost și un exemplu și pentru alte localuri că nu este legal, nu este corect, nu este permis și nici nu ar trebui să fie astfel de cazuri când cineva nu este lăsat să intre în baza unui criteriu protejat cum este cazul dat dizabilitatea.

Un alt caz, sunteți la cumpărături în oraș, sunteți o doamnă, să zicem de vârsta de 35 de ani, aveți o geacă neagră, aveți păr, sunteți brunetă, aveți ochi căprui, la un moment dat se apropie 2-3 polițiști de dumneavoastră și vă spun că sunteți reținută pentru că ați comis un furt, sunteți acuzată că ați comis un furt și sunteți rugată să-i însoțiți la secția de poliție și atunci când întrebați păi cum așa, ce-am făcut? păi știți s-a comis un furt în centrul nostru de agrement în mall, în magazin și dumneavoastră corespundeți descrierii prezentate de către victimă, ca persoana care a comis furtul. Este un caz de profilare rasială, pe care PromoLex deasemenea l-a reprezentat în fața Consiliului pentru egalitate, în care o doamnă de etnie romă a fost reținută în plină zi doar pentru faptul că era de etnie romă și polițiștii au considerat că este suficient acest fapt ca s-o rețină pe pretinsa acuzație că a comis un furt. Eventual la secția de poliție normal că nu au avut nici un fel de dovezi și au fost nevoiți să o elibereze, doamna a fost insistentă și a mers și în instanța de judecată cu acest caz care continuă deci cazul examinare lui deci este un fenomen grav profilarea rasială și o formă gravă de discriminare care este interzisă prin toate convențiile, tratatele la care Moldova este parte, inclusiv legislația națională și totuși astfel de cazuri se întâmplă și nu s-a întâmplat 15-20 de ani în urmă, s-a întâmplat în 2015, deci este un cazu foarte recent. Toate cazurile sunt deci în perioada 2014-2016.

Alt caz, dumneavoastră vreți să organizați un eveniment, aveți o bucurie în familie, s-a născut un copil, vreți să organizați un botez, o cumătrie sau în weekend doriți să mergeți la un bazin împreună cu prietenii, doriți să megreți să vă distrați la un club de noapte, sunteți dispuși să plătiți pentru aceste servicii atât cât se pretinde, nu vi se permite acest lucru, nu puteți realiza acest lucru doar pentru simplul fapt că sunteți de etnie romă și vi se pune această etichetă în față că nu, romii fac mizerii, romii strică vesela, pentru că sunteți romi veți plăti triplu prețul chiriei sălii pentru organizarea cumătriei pentru că noi deja din start știm că voi veți strica toată vesela, veți dărâma mesele, veți fuma în sală și tot așa. Deci de asemenea a fost un caz pe care noi l-am reprezentat și Consiliul a constatat discriminarea în baza etniei în acces la servicii publice pentru etnicii romi în Republica Moldova.

Alt caz, sunteți o doamnă tânără, cu studii în domeniul tehnologiilor informaționale, doriți să vă angajați în câmpul muncii, este o profesie solicitată, deci foarte solicitată pe piața muncii în Republica Moldova și la nivel internațional. Moldova pretinde că-și vrea tinerii specialiști acasă, în același timp când veniți să vă angajați la această companie privată, angajatorul începe să vă pună întrebări de genul: dar sunteți căsătorită? dar jobul presupune și ture de noapte, dar cum o să vă descurcați, dar cred că o să vreți să nașteți și niște copii în viitorul apropiat și respectiv cred că dumneavoastră nu sunteți persoana exact potrivită pentru această funcție. Este un caz foarte recent care, decizia a fost remisă acum probabil o lună de zile de către Consiliu, este un caz care s-a întâmplat în municipiul Chișinău atunci când o tânără a fost pusă în situația nu să-și demonstreze calificările și profesionalismul pentru a fi angajată, dar să demonstreze că ea poate să facă și ture de noapte dacă este necesar, poate face față responsabilităților pe care le impune fișa postului și este absolut perfect potrivită pentru funcția dată, ca ulterior să afle că de fapt în locul ei a fost angajat un bărbat, doar pentru faptul că este bărbat și nu pentru faptul că ar avea un grad de profesionalism mai înalt ca al ei.

Deci cum am spus, mai avem, PromoLex-ul lucrează și cu o problemă care este foarte gravă pentru Republica Moldova, deci avem, nu avem încă foarte multă experiență, este ceva mai nou pentru noi, este vorba de lipsirea abuzivă de capacitate juridică a persoanelor cu dizabilități mintale, în condiția în care aceste persoane sunt lipsite în foarte multe cazuri în mod abuziv de capacitatea juridică, respectiv sunt lipsiți de foarte multe drepturi de a dispune de bunurile și proprietatea lor de a participa la vot, de a se adresa în instanța de judecată, deasemenea ei nu au acces în instanță să solicite examinarea propriului dosar, să fie restabiliți în capacitatea lor juridică.

Atunci când vorbim de dizabilități mintale și lipsirea de capacitatea juridică a persoanelor, să vă dau un exemplu foarte clar care să vă demonstreze cât este de gravă situația. Persoană care suferă de epilepsie este lipsită, deci avem un caz care este în proces de litigare acum la Asociația PromoLex, deci persoana care suferă de epilepsie a fost lipsită abuziv de capacitatea juridică. Astfel fiind discriminată în drepturi și nefiind în stare să se apere, această persoană depinde de cineva din exterior s-o protejeze și să meargă în instanță să încerce să obțină restabilirea persoanei în drepturi. Deci nu vorbim de dizabilități mintale severe, vorbim de forme ușoare de schizofrenie, situații în care persoana este lucidă, persoana este în stare să se îngrijească, persoana este în stare să lucreze, deci persoana este în stare să învețe, persoana a trecut toate testele interne în cadrul internatului psiho-neurologic care au demonstrat autonomia deplină a acestei și totuși această persoană până în ziua de ani, deci mai multe de 16 ani de zile nu poate să se restabilească în acest drept care îi va permite să ducă o viață independentă, decentă și demnă de o ființă umană. În acest sens, noi în cadrul Asociației PromoLex suntem foarte bucuroși că există această lege pentru că întradevăr începând cu 2012, activitatea de promovare a egalității și combaterea discriminării s-a activizat foarte mult și foarte multe organizații au început să scoată la iveală cazuri de acest gen și împreună cu Consiliul pentru prevenirea discriminării încercăm să mergem mai departe prin cauzele pe care le reprezentăm încercăm să modificăm și legislația Moldovei care într-adevăr să elimine aceste lacune și să asigure într-adevăt o egalitate pentru toți locuitorii și rezidenții Republicii Moldova. Asta a fost foarte pe scurt experiența Asociației PromoLex, acum ofer cuvântul colegilor mei Dumitru Rusu, care va vorbi despre experiența Coaliției nediscriminare și ulterior Nadejda Hriptievschi de la Centrul de resurse juridice din Moldova, care vor împărtăși experiența lor de lucru cu Legea 121.

Dumitru Rusu, Coaliția Nediscriminare: Bună ziua, îmi pare bine să văd atâta lume adunată aici la eveniment și pentru interesul manifestat pentru acesta, în continuare voi încerc să prezint succint câteva experiențe acumulate de către Coaliția nediscriminare, deci este evident că societatea civilă depune un efort major pentru a îmbunătăți atât cadrul normativ cât și raportarea, evidență, monitorizarea în genere a procesului de implementare și respectarea drepturilor omului în Republica Moldova. Așadar, la distnața de patru ani de la adoptarea Legii numărul 121, Coaliția nediscriminare de asemenea a reușit să aplice aceasta în numeroase cauze reprezentative în esență. Așadar, în urma examinării s-a constatat că de exemplu într-un caz privind o rețea de farmacii și a unei bănci, s-a constatat faptul că sediile acestora nu sunt acomodate la necesitățile persoanelor cu dizabilități locomotorii. Drept consecință noi am preluat acest caz printro litigare și deși din start a fost opusă o anumită rezistență privind acceptarea pretențiilor noastre, în fine am reușit să încheiem de exemplu o tranzacție de împăcare cu acești agenți economici comerciali care de fapt în fine au acceptat că lipsa acestor rampe, accesibilitățile în sediile sale discriminează în sine persoanele cu mobilitatea redusă. Drept urmare, aceștia și-au asumat angajamentul, în decurs de trei ani să-și acceseze, de fapt accesibilizeze filialele sale, fiind vorba de fapt de circa peste 500 de filiale ale acestor două, doi agenți comerciali.

Un alt caz cred că din experiențele pozitive acumulate de către Coaliția nediscriminare ar fi și cazul privind plasarea anunțurilor discriminatorii de angajare în câmpul muncii. În urma unei investigații realizate de către Coaliția nediscriminare am constatat că din cele 1200 de anunțuri de angajare în câmpul muncii plasate în ziarul Makler, circa 30% dintre acestea au o atitudine discriminatorie fie față de femei, în unele cazuri chiar față de bărbați, de asemenea de persoanele în etate, precum și alte grupuri social-vulnerabile în acest sens. Prin urmare, în urma litigării, înaintării unei cereri de chemare în judecată vizavi de aceștia, ei deși iarăși ne-am ciocnit de o oarecare rezistență în încercarea de a scoate cererea de pe rol, însă în fine am ajuns cel puțin agentul a conștientizat faptul că în cazul ăsta e nevoie să întreprindă anumite măsuri pentru a stopa acel flux de anunțuri discriminatorii și în fine a întreprins anumite măsuri pentru a preveni o asemenea practică discriminatorie. Drept urmare, aceștia au plasat în momentul, apropo, aici e vorba nu doar de ziarul dar și de varianta digitală a acestui ziar, odată ce tu încerci la momentul actual să plasezi un anunț privind angajarea, ești informat de responsabilitatea pe care o porți în condițiile în care plasezi un anunț discriminatoriu și totodată îți este oferită și oportunitatea cel puțin de a prezenta o justificare din ce motive ți-e inclus careva criterii aparent discriminatorii.

Pe lângă această opțional, aceștia au oferit și o informație privind linia nediscriminare de care dispune Coaliția nediscriminare, respectiv orice persoană poate apela la numărul 8003 8003 și fiind oferită o consultație gratuită și confidențială acestora. În genere, activitatea de exemplu a liniei discriminare denotă faptul că din cei 500 de apelanți care de obicei anual sună la acest număr, circa 80% din aceștia sunt din mediul rural. Aici printr-o paralelă vreau să atrag atenția la faptul că deciziile Consiliului privind faptele discriminatorii într-o cotă de 70% reprezeintă exclusiv municipiul Chișinău. Altfel spus, Coaliția nediscriminare ținând cont de acest specific, depune un efort major pentru a acorda un anumit suport și de a sensibiliza populația cu privire la fenomenul discriminării, ce este discriminarea și în genere de a spori cultura juridică în rândul persoanelor din mediul rural, preponderent. Este evident că legea în sine, Legea 121 este absolut vitală pentru combaterea discriminării, dar și oferă în condițiile respective un instrument real și aplicabil în vederea apărării drepturilor persoanelor în special social-vulnerabile. Însă, oferă totodată și un instrument pentru asigurarea egalității, indiferent de criteriile cu care putem eticheta anumite persoane. În lumina acestora este evident că noi avem nevoie de această lege pentru că este utilă, practică și aplicabilă în primul rând. Este evident că fiecare din cei prezenți aicea ar putea prezenta o mulțime de cazuri litigate, fie inclusiv pe religie, fie pe bazată pe etnie, fie oricare altele ar fi. Cred că lista ar fi prea lungă și acest club de presă de fapt ar dura prea mult. Sper că oricum în ulterior în cadrul altor evenimente veți lua act de alte cazuri care sunt răsunătoare și importante cred, pentru societatea noastră. Vă mulțumesc foarte mult. Olga.

Nadejda Hriptievschi, Centrul de resurse juridice din Moldova: Bună ziua, eu vreau să mă alătur colegilor în exprimarea aprecierii pentru faptul că noi avem o astfel de lege, Legea 121 pentru asigurarea egalității, legea a fost adoptată cu mari probleme și cu mare rezistență în societate și mie îmi pare rău să constat că suntem la patru ani de la adoptarea legii și noi mai avem rezistență în societate cu privire la necesitatea și însăși se pune în discuție dacă avem nevoie de un instrument pentru a oferi cetățenilor remedii la nivel național împotriva discriminării. Nu vreau să repet, eu cred că fiecare om rațional din această țară consștientizează faptul că discriminarea este din păcate, ea întotdeauna a fost și va fi, pentru că oamenii sunt diferiți, pentru că oamenii nu sunt suficient de educați și nu acceptă foarte ușor diversitatea. Și ca să scăpăm de fenomenul discriminării noi în primul rând trebuie să conștientizăm că el există și trebuie să conștientizăm cum să luptăm cu el și luptăm prin educație și luptăm și prin sancționare pentru că atunci când doar vorbești fără ca să ofer anumite remedii persoanelor care au suferit, atunci nu prea este ăsta o metodă de luptă eficientă. Studiile arată cazuistica, acestea sunt doar câteva cazuri care au ajuns la Consiliu sau în instanțele de judecată și avem doar efectiv de fapt trei ani de câdn funcționează legea, pentru că legea a intrat în vigoare cu întârziere de fapt și a început să fie utilizată abia prin mijlocul anului 2013 și noi deja avem atâtea plângeri depuse la Consiliul nediscriminare, sunt cazuri și în instanțele de judecată și avem atâtea studii și analize efectuate cu privire la anumite legi, cu privire la anumite politici care denotă fie prevederi discriminatorii, fie situații care crează mai departe alte situații de discriminare.

Deci să negăm necesitatea unui astfel de act normativ cred că nu este cazul și încă o dată reiterez necesitatea acestui act normativ, ba mai mult, Centrul de resurse juridice a analizat foarte detaliat compatibilitatea și acestei legi și a altor acte normative cu standartele europene și noi am constatat că de fapt legea actuală e cam ciopârțită și ar necesita îmbunătățire și nu doar legea respectivă dar și cadrul conex. De ce, pentru că noi avem un Consiliu foarte activ care examinează cazuri de discriminare dar de fapt ce poate face Consiliul, poate doar constata că a avut loc sau nu a avut loc o situație de discriminare și a recomanda instituției sau persoanei care a discriminat să ia anumite măsuri. Dacă consideră că faptul de discriminare a atins nivelul de gravitate ca să meargă în instanță de judecată pentru a aplica eventual o sancțiune, atunci urmează procedură destul de îndelungată până ajunge în instanța de judecată. Avem în lege niște probleme haideți așa să le zicem în mod mai simplu, care nu au ajustat modalitatea de examnare și decizia care se emite de Consiliu cu acest proces-verbal care se transmite în instanța de judecată și ne-am pomenit cu mai multe decizii ale Consilului care au fost desființate pe motive simple de procedură. Deci noi trebuie să lucrăm mai departe la îmbunătățirea acestui cadru legal, astfel ca Consiliul nu doar să poată emite recomandări dar și să aplice sancțiuni, astfel ca persoana care este discriminată să aibă un mediu mai rapid și desigur dacă persoana vrea și prejudicii morale sau materiale, atunci merge în instanță pentru a și le solicita. Deci noi nu ar trebuie să ne oprim aici unde suntem, trebuie să mergem mai departe ca să facem acest mecanism cu adevărat eficient.

Mai mult ca atât, eu vreau să reiterez un lucru: cazurile individuale sunt extrem de importante și acesta probabil este activitatea-cheie a Consiliului dar noi nu vom putea lupta cu fenomenul discriminării și nu vom putea limita discriminarea dacă vom lupta doar prin cazuistică individuală. Noi trebuie să luptăm și la nivel de politici și la nivel de practici, și la nivel de curicule școlare, curicule pentru instruirea funcționarilor din diferite instituții și instruire și sectorului privat și aceste competențe le are Consiliul, desigur că Consiliul nu poate să acopere toată țara și aici este loc de colaborare atât cu alte instituții cât și cu instituțiile private și organizațiile neguvernamentale. Eu vreau să reiterez de asemenea faptul că obligația de a nu discrimina nu aparține doar să zicem Consiliului care ar trebui să examineze și să asigure că alte instituții nu discriminează. Obligația de a nu discrimina trebuie să fie prevăzută în legislație ca obligație primară a oricărui funcționar public și deja avem pentru sectorul privat avem în Codul muncii și în alte acte normative specializate. Fiecare funcționar public trebuie să conștientizeze că nu trebuie doar să se abțină dar trebuie să aibă și un rol activ de a se implica atunci când vede un caz sau o situație sau o prevedere discriminatorie. La nivel de politici și legislație, iarăși Consiliul are anumite atribuții dar legislatorul nu a mers până la capăt spre exemplu în cazul în care este un act normativ care prezintă probleme din punct de vedere al discriminării noi considerăm că Consiliul ar trebui să aibă competența să sesizeze Curtea Constituțională pentru a examina constituționalitatea acestui act normativ.

Deci acestea sunt doar câteva aspecte care credem noi că ar trebui îmbunătățite, Centrul de resurse juridice a avut ocazia să ofere instruiri în domeniul nediscriminării pentru două grupuri profesioniste și anume asistenții sociali și alți angajați din sfera socială și profesorii cadrele didactice și maganeriale din licee și gimnazii și am constatat cu mare satisfacție că avem niște oameni dornici să învețe și să-și schimbe anumite prejudecăți. Am fost foarte plăcut surprinsă să văd că într-adevăr sunt persoane care știu să-și recunoască limitele și noi am fost crescuți într-un anumit mediu, deseori avem anumite prejudecăți cu care ne este greu sau n-am avut ocazia să le discutăm cu nimeni. Dacă ai crescut într-o familie ortodoxă nu poți să-ți imaginezi că poate să vină un coleg care nu este ortodox sau nu este deloc religios și atunci fiind un director de școală ți se pare normal să incluzi cursul de religie fie obligatoriu fie să-l incluzi în timpul zilei așa cum îi este comod unui profesor, fără ca să ne gândim stați un pic dar sunt acolo copii care de fapt vin din familii care nu ar vrea sau nu împărtășesc aceste valori de ce nu ne-am gândi cum să instituim acest curs astfel ca să nu afectăm drepturile copilului cela. Sau avem profesori care fără ca să-și dea seama organizează foarte multe activități foarte bune extracuriculare, inclusiv de vizitare a bisericilor care sunt foarte bine dar trebuie să preîntâmpini din timp, copiii care din familii fie ateiste, fie din familii care să zicem sunt de o altă religie și nu ar vrea să meargă la biserica unde este. Nu trebuie să aduci în situația asta ca acel copil să fie marginalizat de ceilalți copii, să fie arătat cu degetul pentru că e o amprentă pe care o lăsăm de mic copil sau avem alte situații, fac foarte bune concursuri în școli sau în grădiniție și se cer diferite donații și avem copii care din păcate vin din familii car enu au suficiente mijloace financiare și atunci acel copil, fără ca cadrul didactic să știe cum să gestioneze situația, am văzut și situații și ne-au povestit, ajung la situația că copilul cela dintr-o familie care nu are bani pentru a achita fie contribuția fie alte contribuții car elise cere, este pus într-o situație că ceilalți copii să rîdă de el sau să facă alte, din contra, chiar să-l botjocorească pentru faptul că uite nu poate participa cu ceilalți de rând.

Chestiile astea trebuie gândite astfel pentru ca orișice activități care sunt organizate în școli, în alte instituții, să ia în considerație că sunt copii diferiți, sunt oameni diferiți exact așa și în societate. Avem atâtea situații când vedem instituții publice care sunt destinate pentru grupuri social-vulnerabile sau pentru persoane care au nevoie de anumite indemnizații și ele sunt plasate la etajul 3-4 fără nici un lift și nu sunt accesibile. Acomodarea rezonabilă nu este un concept teoretic, este ceva care foarte des poate fi făcut dacă măcar dacă noi înțelegem ce înseamnă discriminare și ce înseamnă faptul că trebuie să iei anumite măsuri simple. Cel puțin plasează, dacă nu sunt resurse financiare pentru crearea unui lift sau pentru altfel, plasează un birou de asistență socială sau acceași bancă sau altceva la primul etaj, în așa fel ca omul care nu poate să meargă să poată de asemenea accesa. Deci noi avem încă foarte mult de lucru și eu sper foarte mult că deja după patru ani de zile este clar că fenomenul discriminării nu este ceva inventat de anumite persoane, el din păcate există și noi trebuie cu toții, fiecare membru al acestei societăți are obligația și morală și legală de alupta împotriva discriminării și de a contribui la aceea ca să ajungem într-o societate care cu adevărat îmbrățișează diversitatea. Noi nu mai suntem o societate monolită, lumea actuală este foarte diferită, vedeți că și migrația și alte fenomene, câți moldoveni au plecat în alte țări, alții vin la noi, noi nu mai putem să trăim într-o societate după o regulă unică, dar trebuie să acceptăm și să fim cât mai deschiși pentru că așa doar vom avea de câștigat. Merci.

Olga Manole: Mulțumesc Nadejda. Aș vrea să ofer cuvântul și invitaților noștri speciali, oameni care nu doar au citit despre lege, oameni nu doar care au auzit despre cazuri, sunt oameni care pe propria piele au simțit ce înseamnă să fii discriminat și au avut curajul să spună nu acestui fenomen și să meargă în instanțe să meargă în fața Consiliului să se apere. Și ofer acuma cuvântul lui Maxim Mihtahov.

Maxim Mihtahov: [indescifrabil].

Olga Manole: Acuma Ludmila Ababii, îi ofer cuvântul.

Ludmila Ababii: Numele meu este Ludmila Ababii, la data de 1 iulie 2015 am fost la un interviu de angajare, era nevoie de operator la telefon și angajatorul m-a discriminat chiar prin faptul că nu mi-a oferit acea perioadă de probă, explicându-i că eu pot să lucrez la calculator cu ajutorul unui program și în același timp pot vorbi la telefon, oricum nu mi-a permis la acea perioadă de probă. M-am adresat la Consiliul nediscriminare și s-a luat hotărârea în favoare mea, după care am mers mai departe în instanța de judecată și acuma în prezent tot sunt în proces de judecată. Altceva, ce-aș mai putea spune. Dacă într-adevăr mi s-ar da acea perioadă de probă indiferent de companie, ca noi să demonstrăm că putem și noi suntem oameni la fel ca și ceilalți doar că avem nevoie de ceva mai mult timp. Sunt anul întâi la masterat, Facultatea de jurnalism, specialitatea managementul instituțiilor media.

Olga Manole: Mulțumim Ludmila. Avem pe de o parte o situație, un cerc vicios, persoanele cu nevoi speciale, persoanele cu anumite dizabilități sunt practic impuse de către statul Republica Moldova de a trăi o viață plină de greutăți și dificultăți, oferindu-le o pensie de dizabilitate în valoare de o mie de lei. Să încercați cineva dintre voi să trăiți o lună de zile cu o mie de lei, chiar mai puțin de o mie de lei, eu mă rog, am rotungit așa în favoarea statului, dar de fapt este mai puțin de o mie de lei, în condiția în care dumneavoastră aveți nevoi suplimentare la cele pe care le are o persoană care este sănătoasă și care nu are nevoie de atâtea tratamente, medicamente, reabilitare. Pe de altă parte, aceste persoane, marea lor majoritate sunt apte de muncă și ar putea să lucreze. Eu niciodată nu am înțeles de ce o persoană în scaun rulant nu ar putea să fie un pianist, nu ar putea să fie un scriitor, nu ar putea să fie un traducător, nu ar putea să fie un profesor, nu ar putea să fie absolut orice vă imaginați dumneavoastră, un jurnalist, un contabil, un economist, un analist politic, chiar și un Prim-ministru. Niciodată nu am putut să înțeleg de ce statul limitează dreptul acestor persoane la o viață decentă, la o viață independentă, la o carieră, limitează dreptul acestor persoane deci în absolut tot, oferindu-le doar o pensie care este mizeră și practic obligându-i să trăiască o viață mizerabilă în acest stat. Pe când avem un exemplu foarte elocvent când persoana nu vrea să stea la mila statului, nu vrea să trăiască din banii altora, persoana vrea să-și câștige singură existența, persoana vrea să plătească ea impozite, ca din acești bani să se repare drumuri, să se construiască școli și grădiniție și statul nu-i oferă această posibilitate, atât mediul privat cât și mediul public este foarte reticent în angajarea persoanelor cu dizabilități. Nici elementar nu i s-a oferit proba testului ca să poată demonstra că eu sunt capabilă să fac acest lucru la fel de bine ca și orice altă persoană. Dați-mi o șansă, atât vă cer. Nu s-a cerut tratament preferențial, nu s-a cerut salariu mai mare, nu s-a cerut nimic mai mult decât o simplă șansă de a fi egal în drepturi și oportunități ca și ceilalți. Dacă dumneavoastră niciodată nu ați simțit pe propria piele astfel de cazuri, astfel de situații și dacă dumneavoastră considerați că Republica Moldova nu are nevoie de Legea 121 cu privire la promovarea egalității și combaterea discriminării, dumneavoastră sunteți probabil una din foarte puținele persoane foarte norocoase care trăiesc în această țară, pentru că foarte multe persoane, mii, zeci de mii de persoane au nevoie de această lege. Vorbim de persoanele cu dizabilități, vorbim despre minorități etnice, religioase, lingvistice, vorbim de femei care sunt mai multe de 50% din populația Republicii Moldova, care întâmpină până în ziua de azi dificultăți în angajare în câmpul muncii și în alte domenii, în viața politică. Deci este o lege care este pentru toți, așa cum sună și titlul campaniei care va fi lansată în curând și noi, organizațiile neguvernamentale care lucrează în acest domeniu, încercăm și vom face tot posibilul să ... această lege, să facem ca această lege să fie una și mai eficientă, deși din experiența proprie, eu consider că Legea 121 este o lege foarte vie și într-o perioadă foarte scurtă chiar a reușit să schimbe multe lucruri și să facă mulți pași în combaterea discriminării în Republica Moldova pentru că avem foarte multe legi care se prăfuiesc doar pe hârtie și impactul lor nu se simte în societate. Eu cred că Legea 121 a depășit această etapă nici nu a fost în această situație și într-adevăr marea majoritate chiar de Ziua Europei în orășelul european am făcut un mic sondaj de opinie în care am întrebat trecătorii dacă cunosc că există o astfel de lege în Republica Moldova, dacă cunosc că există Consiliul nediscriminare. Spre marea mea bucurie și surprindere, am aflat că să zicem din 140, 138 de persoane, circa 70% au spus afirmativ că da cunosc, cunosc și despre Consiliu, ceea ce este un lucru foarte bun, mă rog eșantionul nu a fost unul reprezentativ dar totuși, este un lucru foarte bun, care demonstrează că întradevăr oamenii încep din ce în ce mai mult să cunoască despre această lege, despre oportunitățile care le oferă această lege și să facă uz de această lege. Ca încheiere pentru această conferință de presă vrem să reamintim încă o dată, Legea 121 nu este pentru un grup anumit de persoane, nu este pentru o persoană, nu este pentru ONG-uri care își fac lucrul și din această lege, este o lege pentru toți, este o lege pentru oamenii din Republica Moldova și este o lege care apără cu valoare centrală în conceptul de drepturi ale omului, demintatea umană. Deci cum a spus Maxim, nu este vorba despre zece mii de lei, este vorba despre demnitate unui om care este o valoare centrală în standardele și în genere în conceptul general al drepturilor omului nu doar în Republica Moldova, dar oriune în lume. Vă mulțumim pentru atenție, vă mulțumim că ați venit, dacă aveți întrebări suplimentare la cineva dintre participanții care au participanți astăzi la conferința de presă, desigur că puteți adresa întrebări acum sau eventual după eveniment vă stăm la dispoziție, vă mulțumim.

Jurnalist: Dle Feldman, după impresia dumneavoastră, se majorează numărul de cereri depuse sau de sesizări depuse la Consiliu... ?

Yan Feldman: Da, puțin se majorează datorită faptului că lumea cunoaște, adică se răspândește informația că există Consiliul, că există așa un mecanism de apărare a drepturilor și eu cred că cu aceste campanii de promovare, o să se mai majoreze. Fiindcă de fapt această statistică nu reprezintă situația reală în Republica Moldova cu discriminarea, ea reprezintă doar procentul de oameni curajoși care au depus plângerea la Consiliu. Eu cred că situația e mult mai gravă în realitate, uneori e super surprinzător să vezi o persoană în etate care a scris cu creion pe o foaie dintr-un caiet patrat așa o plângere și ea într-adevăt este e ceva real și este o problemă care noi, pe care noi o soluționăm, dar uneori sunt oameni care limitează activitatea lor numai pe facebook cu postări și taguri și nu pot adică scri foarte mult în rețelele de socializare că există acest fenomen, acest fenomen, acest fenomen, dar niciodată nu ajung să depună plângerea lor la Consiliu, cu părere de rău. Și asta e motivul pe care eu nu scriu autosesizări, fiindcă eu respect pe acea persoană în vârstă din sat care totuși a avut curaj să scrie, dar nu pe cei care scriu pe facebook și nu au timp și probabil acces la hârtie, nici nu trebuie la e-mail, ca să formuleze o plângere și să ne-o trimită. Merci.

Igor: Vreau să mulțumesc, eu sunt Igor [indescifrabil]. Foarte mult să mulțumesc Consiliului, colegilor noștri și în primul rând persoanelor care au scris aceste plângeri și persoanelor care sunt în fața noastră și care sunt demne de a fi mulțumite și respectate și prețuite. Eu sunt ferm convins că activitatea Consiliului este la un bun început și va evolua și va progresa foarte bine înainte. De asemenea, eu foarte mult sper ca politicienii noștri, și vreau ca acest să fie un apel, să atragă o atenție Consiliului, să-l susțină și chiar să completeze Legea 121 pentru a acorda posibilitate Consiliului chiar de a aplica sancțiuni directe celor care au violat drepturile omului, care au încălcat. Asta e un mare vis și noi credem că vor avea posibilitate Consiliul, va veni acel timp când va aplica sancțiuni și atunci societate va fi mult mai aproape de Consiliu și eu cred în acest viitor.

Yan Feldman: Merci foarte mult domnul Igor, merci pentru susținere și ca să înțelegeți, în majoritatea cazurilor în care decizia Consiliului este contestată în instanța de judecată, este constestată de instituții publice, adică nu de mediul privat. Așa că, uneori pentru ministere e mai dureroasă activitatea noastră decât pentru mediul privat, fiindcă mediul privat e mult mai flexibil și foarte des cere scuze și schimbă politica, dar dacă vorbim despre instituțiile statului, situația este mai complicată.

Olga Manole: Vă mulțumim.